Poezie

Noi, celelalte animale

1 min lectură·6 martie 2006

Mediu

Încă se mai pot naște animale rare

De care să ne aducem aminte

De la care să implorăm dragoste veșnică

Dar... niciodată extaz...

Noi... celelalte animale blânde... comune

În naivitatea noastră

Parcurgem o stare de adorație

Asemenea unui blestem

Cumplită întâmplare hipnoza

Care ne-a sălbăticit sentimentele

Nici o altă nefericire nu ne taie ispita...

Zeii vor fecunda nimfele

Vicleniile se vor împrăștia în lume

Ca într-o mare cotropire sfâșietoare...

Noi... celelalte animale blânde... comune

Vom emite un ecou slab... de deznădejde

Umbra unei iluzii

Ori... poate trupul unei deziluzii

Idioți de geniu atârnați de alarma unei specii

Vanitatea unui animal comun

Este ca prăbușirea trupului

Într-un lac adânc... foarte adânc

Moartea îl sperie cel mai tare

De când și-a hulit ultima speranță...

Suntem bântuiți de o turmă agonică

Ce își dorește o ultimă împerechere

Înaintea somnului sub iarbă

Și totuși...

Cine ar putea fi vinovat

De faptul că încă se pot naște animale rare?

Cumplita dramă este că

Noi... celelalte animale blânde... comune

Ne mistuim exilați

În toate tainele vieții și ale morții

001.558

Gelu Bogdan Marin. “Noi, celelalte animale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gelu-bogdan-marin/poezie/169508/noi-celelalte-animale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.