Poezie
criza
1 min lectură·
Mediu
stau în parc
pe banca ce
mustește de iubire
e plăcut e soare e liniște
nu-mi place!
așa nu merge!
întind un picior
punând piedică unui
trecător prin viață
ăsta-n căderea lui
doboară pe altul
ăla pe altul
ca la domino
atâția au căzut că
dintr-o dată se
făcu toamnă
și începură să cadă
frunzele îngălbenite
de leucemie
satisfăcut îmi aprind
un trabuc și mă urc
pe piedestal să văd până
unde s-a ajuns cu
salto mortale
013119
0
2. piedestal
două elemente care plasează acest poem într-o lojă masonică.
răbdarea e un element primordial, moartea se infiltrează printre trecătorii (marea masă de manevră a celor din umbră) căzuți la pământ pe durata verii. acțiunea poemului începe probabil prin mai ”e plăcut e soare e liniște” și se prelungește până toamna târziu ”dintr-o dată se făcu toamnă și începură să cadă frunzele îngălbenite”. eu adăugam ca element de vestimentație și un baston elegant.
îmi place
amical