gd2wa
Verificat@gd2wa
Pe textul:
„Să alb, să negru" de Atropa Belladona
\"În aceiași măsură.
Iubirea este aceași\"
dincolo de asta, poemul e cam incoerent, poate din cauza tehncii care e slabuță.
Pe textul:
„Poem sincer" de vorniceanu ionut
recitind, acum, știu ce anume mă zgârâia pe retină ieri noapte: 2 culori puternice, la doar un vers distanță, din care
- una e ireală (a soției)
- cealaltă reală (a mărului).
de ce așa și nu invers? de ce culori și nu mirosuri? etc. etc.
deci toată construcția asta din final nu prea mă prinde, mi se pare un pic forțată.
dar, again, e un poem frumos overall.
Pe textul:
„My blue child" de Cornel Ghica
poate trebuie un ton mai frust, dar în același timp cât mai plastic. asta nu înseamnă doar culori... deja referința la culorile simple și puternice (și complementare, pe deasupra...) e cam facilă și ea, și nu aduce un plus poemului.
Pe textul:
„Þiganiadă" de Daniel Puia-Dumitrescu
...și tocmai de aceea \"mușcă dintr-un codru de pâine\" e prea frust & rural (pt o realitate solară, cu cartoon network & jucării).
...iar \"dintr-un măr albastru\" e, pe de altă parte, prea suprarealist - dar un suprarealism cam facil.
(sper să nu vă supărați pe mine pt părere - știu că atunci când vine vorba despre orice legat de copiii lor, oamenii sunt mai sensibili decât de obicei etc. ;) )
Pe textul:
„My blue child" de Cornel Ghica
la CJ sunt câțiva poeți de până-n 40 ani f buni, cu koi... n-ar strica să-i citești. ai să vezi, după aceea, la ce mă refer.
;)
Pe textul:
„poemul de iarnă" de Daniel Gherasim
din context se înțelege că ar trebui să fie la prezent și, atunci, e greșit conjugat :D
altfel, e destul de frumoasă duminica ta, plină de emoții neînsemnate - are exact atmosfera aceea derizorie a lucrurilor mici care ne marchează cotidianul.
Pe textul:
„3, 2, 0, 1. foc" de Ela Victoria Luca
mi-a plăcut prima strofă în proporție semnificativă (comparația cu iubirea în ochii unei femei, tot așa, e facilă... și e păcat de versurile astea, de exemplu \"imaginea se desface când frigul străbate / carnea și oasele cu înțepături scurte / freci palmele de trup până devine fosforescent \" - care sunt foarte bune).
și în strofa 2 toată imagistica anatomică, tactilă & senzorială e faină.
de-aia ziceam de final... că e ca la mircea radu, și e păcat de poem.
Pe textul:
„this order" de adriana barceanu
normal că urma să fiu acceptat pe siteul ăsta, unde se poate înscrie absolut oricine... am fost acceptat și pe altele (dintr-acelea în care intrarea nu e la liber, ci se analizează destul de exigent niște scrieri, de către niște oameni care - îndeobște - cu asta se ocupă. cu scrisul, adică), iar dacă ei consideră că meriți, te acceptă. dacă nu, nu.
Pe textul:
„Download me, piano piece" de Carmen Sorescu
Recomandatcel mai tare îmi plăcu
un minut într-un lift
înghesuiți
săraci și sinceri
până la ultimul etaj
și
ultimul vers
Pe textul:
„Download me, piano piece" de Carmen Sorescu
Recomandat...normal că n-o știi, normal că nu știi multă lume, normal că am gust(uri) - fie ele și diverse, normal că te gândești (la ce, d-zeu, \"te gândești\"...?).
orvoar!
Pe textul:
„apa vie apa moartă 3 smicele și mai multe litere" de alice drogoreanu
dar ideea \"pustiei divine\", ca un contrapunct la orice - până și la bietul Univers - e fascinantă și e construită bine.
Pe textul:
„Rugăciune" de Jianu Liviu-Florian
altfel, e interesantă ideea răspunsului politicos care din cauza asta e ca o sângerare etc. sau așa l-am \"citit\" eu, cel puțin.
Pe textul:
„Când mă întrebi ceva" de Alex Oberlander
mi-a plăcut f mult toată partea cu \"în realitate...\". acolo e cel mai intens.
Pe textul:
„apa vie apa moartă 3 smicele și mai multe litere" de alice drogoreanu
știi începutul de la \"trainspotting\"? la ceva în genul acela mă refer, ca impact & cadență.
Pe textul:
„resemnare" de Ecaterina Ștefan
nu mi se pare că pierzi ritmul deloc, dimpotrivă.
Pe textul:
„să umplem golurile săpăm alte goluri" de adriana barceanu
Recomandatdeci, eu aș tăia poemul ăsta așa (pt un plus de agresivitate, nu?) :
mă doare-n
trei virgulă paisprezece
de cei ce refulează într-o aberație a vulgarității
pretinzând că-i modern în
scriere pe pagina creației educată
orgasmul tastei obsedată de
apăsarea unui
deget tremurând
pe buza mușcată în partea de mijloc
a trăirilor imaginare se desfigurează un sens al plăcerii
de-a zgâria lentila ochelarilor aburiți
de mintea plecată
pe tastele nevinovate de supunere ejaculează sperma
infertilă
pe trotuarul hârtiei imaculate cu un ultim neuron
handicapat
și
iar scrie…
și… mă doare-n trei virgulă paisprezece.
Pe textul:
„mă doare-n trei virgulă paisprezece" de Vali Nițu
Pe textul:
„Mi-am lepădat veșmintele în brațele nopții" de Maria Prochipiuc
sunt unele puncte în care parcă, totuși, zgârâie:
- \"...peste pumnii mei ce au să se deschidă. Au să iasă din pumnii mei la trap piesele de domino precum zarurile excitației\" - aici nu prea prind nici sensul repetării pumnilor, și nici faza cu trapul sau cu zarurile excitației.
- \"Undeva e musai să fie o cameră ancorată de urechile mele. Îmi lungește urechile...\" - idem, repetarea urechilor. (e clar și din restul textului că folosești procedeul ăsta deliberat, dar nici pumnii și nici urechile nu reprezintă o latură f relevantă a senzualității sau sexualitării feminine, zic eu... suna cam masculin, adică)
- iarăși, referința \"..piesele vor rămâne la bal mascat, la domino\" din ultima propoziție mie îmi pare prea criptată.
În rest e f frumos.
Pe textul:
„domino" de Negru Valentina
de fapt, e fain conturată lumea contorsinată din primele 3 strofe și de aceea ultima strofă capătă forță.
vezi ca ai typo-uri \"ochii nostrii\", \"rictusul rupt a gurii\" - și în ultimul pe care l-ai postat e ceva cu desfrânare unde ai pus \"ă\" și tot așa, niște \"i\"-uri în plus, parcă... :)
Pe textul:
„Frig închistat" de Negru Valentina
De îmbunătățit