gd2wa

Din urma celor ani ai săi

- cred că acolo ai nevoie de un numeral, ceva, sau altceva care să makes sense, pt. că așa cum e it doesn\'t.

e un pic eliptic tot poemul, de altfel.

spui că ești studentă la Litere... scrii f prost, d-zeule.

adică, vreau să zic: cum dracu poți să scrii așa ceva

\"Câte fetițe sărace își pot permite luxul
să se-ncălzească din bețe de chibrit aprinse?
Doar e criză financiară...
Dar scriitorii de povești de copii nu știau ce-i aia... \"

?

mmm? ce dracu faceți la facultatea aia? e drept, am cunoscut o tipă care terminase filologie română-franceză la Galați, era praf dpdv intelectual, citea numai Cosmo / Ciao & Story etc. dar era bună la pat, f f bună. însă doar atât.

:)

(nu te supăra pt. franchețea mea dezarmantă...)

ar trebui să te decizi dacă e cu rimă sau fără, pt. ca așa amestecat e f f greu să scoți un text bun, tre să fii meserie.

apoi, poate elimini expresiile cu trimitere prea clară la:
- biblie (Acolo nu mai e durere, doar mângâiere)
- mirabela dauer sau cătălin crișan, nu mai știu exact :D dar înțelegi tu ce vreau să zic (Să ne iubim în liniștea uitării / Să ne scăldăm în apa veșniciei)
- expresionism, într-un text fără veleități de gen (unde Pământul / Nu mai cuprinde în a lui mâini / Tărâmul încă necreat al iubirii).

etc.

oricum, sună mai bine \"ale sale mâini\", ca idee.

și, în general, personificarea unui concept, abstract sau nu, cum e Pământul, Universul, Iubirea etc. ar trebui făcută cu muuuult mai multă grijă, eventual cu ironie etc. - pentru că altfel dă naștere doar unui discurs patetic, siropos și fără valoare poetică.

și mai sunt și altele de spus, dar nush ce-mi veni să comentez textul ăsta...

perfect de acord, sperma aia e din alt film. e prea metafizic textul ca să își găsească locul în el.

cu anumite excepții (imagini ca aia cu gunoierii, măruntaiele planete sau faza cu sperma - care sunt faine în sine, dar nu-și au locul în textul ăsta), mi-a plăcut poemul.

nu, eu nu l-am perceput așa, mi s-a părut într-adevăr o spunere egală, dar finalul e bun. nu e un text liniștit, are doar o anumită intensitate constantă, nefiind în același timp nici un text f intens.

dar e fain.

mi se pare un poem ce ar merge pe furdui iancu

nu, cei mai mulți sunt preocupați cu concursul de epigrame, cu știrile de la ora 5, cu pisica etc. sau cu munca oarbă & orbitoare, ca chakrele Marelui Fluture

...fără să aibă răgazul să citească. să Citească, adică.

poate dacă în text i se spunea pe nume aceluia, sau Aceluia, era un text mai vizibil.

...dar e bine și așa - u know, e un mare șmeker care a zic pe la 1928-29, și a demonstrat-o din plin prin ce a creat: less is more.

poți să scrii bine și dacă iubești & ești iubit(ă). :)

crede-mă.

M.

da, e un text weird.

poate că e vreo meta-metaforă în spatele ideii de arhitect, vreo tâmpenie new age ceva... adică o fi \"Arhitect\", în loc de \"arhitect\", dracu știe. pun pariu că persoana care a scris textul crede că știe ce e ăla un arhitect, dar - ca majoritatea românilor - habar n-are.

mi se pare f frumos că s-a început în avans cu texte de 8 martie. \"cine se scoală de dimineață departe ajunge\" spune un înțelept proverb românesc. deci e bine să se facă încălzirea - eventual colegii noștri epigramiști pot porni și dumnealor motorașele ironiei lirice călduțe ale epigramei & pot posta texte tematice încă de pe acuma. pot organiza, la o adică, și un concurs - ca mai deunăzi. care să fie tot așa de viu & interesant dezbătut, prin comm-uri.

după cum foarte sugestiv o spune și titlul, textul de față e o reverență delicată & dedicată... femeii, gen. și de-abia aștept să scriu și eu una. din păcate am ratat 26 ianuarie, însă 8 martie sigur o voi marca printr-un poem de suflet.

...sau la atelier

când scrii despre iubire, despre moarte sau despre alte mari teme, și îți mai și intitulezi textele \"despre iubire\" sau \"poem despre moarte\" etc. ai nevoie de un koi f. f. mare pentu a nu cădea, la modul penibil, fix în... penibil.

de ce? pentru că - așa cum ziceam - sunt mari teme de care dacă te apropii cu inconștiență & tupeu, te arzi de nu te vezi. :))

...și, dacă îți începi textele cu faze gen \"Atingem perfecțiunea când iubim\" te vei face - gen - de căcat, dacă nu-ți susții f. f. bine în continuare acel tupeu (de care dai dovadă deja din titlu și din versul 1).

...iar dacă în interiorul respectivelor texte o dai la modul:
\"O picătură de lumină cade,
Tremur de unde în suflet.
Vântul iubirii continua jocul.
Unde pierdute-n privirea-ți ocean.
În tăcere, pe suprafața ei,
Întunericul s-a dispersat
În cele patru colțuri ale irisului.
Lumina-i în mijloc.\" - cu privirea-ți, cu ocean, cele 4 colțuri ale irisului și alte tâmpeioare etc... apoi mai scapi și câte un typo ici-colo și, în fine,

....dacă îți închei poema concluziv și (crezându-te) atotputernic & cu koi, cu un vers ca ăsta: \"Iluzii așteptând nemurirea\" se cheamă că, deja, totul e muci și la timpul trecut. cum la timpul trecut? simplu: adică, citind ce ți-am scris eu mai sus, nu mai e \"te vei face de căcat\", ci \"te-ai făcut...\" :)

fii băetzash & nu te supăra pe mine pt. tonul jucăuș din acest comm - e de la kilogramul de nirvana cu praline pe care tocmai l-am păpat - dar, d-zeu mi-e martor, am 100% dreptate în ce-ți spun. deci ia aminte la aceste sfaturi din sufletul meu pur, pt. că altfel iar îți bagă ăștia operele pe pagina de autor, gen... :)

așa e, parțial ai dreptate. port mănuși :)) mască nu, însă.

maria e infinit mai frumos.

mie îmi plac nu poemele care au o doză de real, ci cele tăiate cu brutalitate din real.

cezar e un nume oribil, dumnezeule.

rara e frumos, dar cezara tinde și el - ca la analiza matematică, if u remeber - tot către oribil.

poate reușești să scrii împinsă și de alte senzații și / sau rațiuni, nu doar îndrăgostindu-te. fiindcă numai gândul că te îndrăgostești zilnic & te pui seara pe scris & exorcizat siropul acumulat în timpul zilei îmi pare așa, patologic, gen...

n-ai unde să-mi dai accept... :)

e un text destul de fain, iubesc relatările fruste și anti-pașii_mă_poartă_spre_infinitul_sufletului_tău & acest text ar putea fi și mai fain dacă n-ar fi atât de lăbărțat.

dacă ai menține tonusul & ai comprima emoția mai bine, adică. (ai prea multe cuvinte, gen...) :D

singurul lucru valabil din tot poemul mi se pare ideea de a te îndrăgosti de mâna cuiva & mirosul unei mâini, cu tot ce poate însemna asta etc.

restul e balast, din păcate. iar acel \"cu tot cu naștere\" e foarte forțat și - aș îndrăzni să zic, fără să te superi - ușor agonic în siropoșenia-i... :) deci wrong.

ți-a dat și \"add\" pe mess? :P

eu nu înțeleg care sunt criteriile după care un text ca acesta - și ca multe altele de pe pagina lui horia mocanu - e ținut la \"atelier\". inclusiv textul \"barcelona\" care a primit și o stea. e păcat, pentru că fiind acolo nu sunt suficient de vizibile, deci nu se poate bucura câtă lume ar merita de ele. în plus, nu știu dacă a primit vreun feedback cu adevărat valabil din atelier. sincer, mă cam îndoiesc...

textul de față este un poem delicat, cu un aer așa foarte etic, manierat și sensibil prin care spune câteva lucruri, ca într-un roman bun englezesc. și cam așa sunt și celelalte texte. deci...?

nu e în asentimentul acestei comunități literare? sunt prea scurte textele sale? :) adică par a fi - gen - neterminate? nu au regăsirea îngerilor & suficienți pescăruși, flori în suflet & lună pe chipul iubitei?

nu-l cunosc personal pe autor, nu există interese obscure în spatele acestor întrebări ale mele. am schimbat doar 3-4 comm-uri cu el, însă după ce am citit prima oară un text de-al lui și mi-a plăcut am mai citit și altele și... de aceea m-am trezit vorbind acum. :)

sper să nu se supere nimeni pentru acest comm, îl fac cu bună credință.

nu-mi plac fazele gen lord of the rings, sunt prea mult pentru pedigree-ul meu geocultural. :)

altfel, ce să mai fie... sâmbăta trecută am fost la o pomană la țară - nu mai fusesem pe acolo de ani buni - mi s-a părut mai frumos. deși cimitirul arăta îngrozitor, abandonat (...însă la modul vulgar).

nu știu ce ai vrut să spui cu \"interval\", dar eu îl găsesc f potrivit în contextul poemului. în mod subiectiv (deci poate bat câmpii...), mie-mi evocă exact acel moment instabil, cumva acea spațiu-limită către o decizie sau alta. și asta și datorită analizei \"ce iei cu tine\" / \"cum iei\" etc. și e ajutat și de parabola biblică pe care o introduci.

mi se pare că e vorba despre milioanele de zecimi de secundă în care facem alegeri, rațional sau mai puțin rațional.

tu ai dreptate în ce zici, la modul general, dar e complet pe lângă comm-ul meu... scrii juma de pagină despre virgil teodorescu & sașa pană & restul (despre cum încercau ei să se afirme ca grup suprarealist un pic anacronic în comparație cu europa de vest - și să știi că ăsta era motivul pt. care puneau pluralul la persoana I etc.), dar scrii toate astea zadarnic. fiindcă eu nu am contestat nicidecum procedeul tehnic, literar & whatever din text. și știu că e patentat, are deja pedigree-ul marilor maeștri etc. - ei bine, tocmai, că fix asta ziceam mai devreme: e mult, mult, prea evident calcul pe care l-ai pus peste textele lor, cu acest poem (și nu doar cu ăsta). dar să nu mă înțelegi greșit. nu e un text slab, dimpotrivă.

și în ce spui ref. la originalitate, iarăși o dai pe lângă... pls, recitește cu atenție ultimele rânduri din comm-ul meu precedent: nu am zis că e musai să fii original, însă... :)