Ne uităm la stele de ceva timp,
Universul ne-a devenit un câmp
Plin de flori ce ne orbesc,
Cu-n cer cu stele ce ofilesc,
Însă spre tine privesc necontenit,
Dar nu e decât un gol cioplit
Unde
Mă recunoști în întuneric?
În nopți îmi ești soare veșnic;
Aspru-ți curg razele pe mine,
Fă-mă foc cu flăcări fine.
Am să-ți luminez cu totul,
Doar Luna-mi este stingătorul.
Jupuie-mi pielea
