Poezie

cer solid

nu am uitat

1 min lectură·30 iulie 2024

Mediu

Ne uităm la stele de ceva timp,

Universul ne-a devenit un câmp

Plin de flori ce ne orbesc,

Cu-n cer cu stele ce ofilesc,

Însă spre tine privesc necontenit,

Dar nu e decât un gol cioplit

Unde obișnuiau să fie ochii tăi,

Care-mi arătau nenumărate căi

Spre un alt sistem, o nouă galaxie,

Locuri unde tot ce aveam aparținea ție.

Sub apă trăiam, și aer tu-mi erai,

Eu îți eram ață cu care coseai

O altă lume în care sa trăiești-

Eu să devin tot ce îți dorerști.

Nu ai reușit, dar măcar ai incercat,

Și poate într-un viitor mai îndepărtat

Tăișul mâinilor tale se va toci

Și mintea ta va reveni aici.

Până atunci, am să aștept cu stelele,

Strălucind împreună cu lalelele.

00436

Gavriloaia Madalina. “cer solid.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavriloaia-madalina/poezie/14181744/cer-solid

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.