Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
DESTIN
Imi strivesc genele de obrazul tau
Si te simt atat, atat de aproape
A ta privire insa ma ingheata
Ma vezi acolo, undeva, departe...
Ce superba esti cand te scalzi in lumina
As vrea sa te ating suav cu umbra mea
In noptile cu luna plina.
Iubita mea, numai a mea...
De ce-ti intuneci iar privirea
Stropind cu lacrimi din belsug
Simti tu ca am menirea
Sa ard pentru Hristos pe rug?
Ma vezi umbland in haine lungi, cernite
Cu barba-n piept si ochii in tarana,
Cum de privesti asa `nainte,
Destinul meu il ai in mana?
Trecea-vor anii si pe dealuri
Voi sta cu pletele in vant.
Urland ca marea printre valuri:
Nu ai avut dreptate; Ba-i avut!
013526
0