Poezie

O singură noapte

1 min lectură·8 mai 2006

Mediu

Aseară, și tu și eu eram ură.

Și tu îți țeseai tăcerea prin mine

Iar pânza-ți e vie – divin și căldură

Dar sufletu-ți e și-n somn mărăcine.

Azi-noapte fugeai după mine prin minte

Mă căutai să-mi ridici cetățuie,

Și m-ai găsit îmbrăcată-n cuvinte

Deci nu se putea, devenisem statuie.

În zori simțeam cum focul mă-mpinge

Voiam să m-arunc, să-mi fac o plăcere

Să simt cum în mine văpaia se stinge

Dar tu mă țineai de-o tăioasă durere.

Dimineața ningeai peste mine și-mi pare

Că te-ntăreai ca o rece dorință

Erai plin de-amor și de lucruri pe care

Trebuia să le ai ca să devii ființă.

001.718

Gatachiu Cristina. “O singură noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gatachiu-cristina/poezie/181649/o-singura-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.