Apocalipsă
Plouă cu deprimări ucise de dezgustul fecioarei de sticlă. Păcatul prinde chip de pană și înoată între cercuri frânte și tablouri cu flori și perdele. Mă ninge mătase de stele, mă bate tăișul
Curațenie de primăvară
Am început să dau cu aspiratorul în inima mea. Cred că scamele astea Ce se încăpățânează Să rămână acolo Sunt de la tine. Oricum, de mult n-am mai făcut curat pe-aici! Stratul de regrete e de
Resemnare
Mă agăț de-un curcubeu cu mirese smintite și devin una cu rugul ce mă așteaptă. Sunt topitură de lemn - banal cerșetor la uși de ceață – sunt topor cu fier ruginit de însetare. Mă plânge
Funeraliile unei ploi
Grilaje de pocăință mi se scurg printre vene, și de trei zile tot plouă cu săgeți, cu păcate, cu sori sălbatici; pământul e acru e crud și uleios, și mă cuprinde ca o mantie coruptă; noaptea
Curățenie de primăvară
Am început să dau cu aspiratorul în inima mea. Cred că scamele astea Ce se încăpățânează Să rămână acolo Sunt de la tine. Oricum, de mult n-am mai făcut curat pe-aici! Stratul de regrete e de
Sisifică
Și eu te-mping înainte-mi, iubite, pe dealul frunzei de pelin ca pe un dop de sânge într-o arteră obosită. Iar tu nu mă ajuți, nu-ți înmoi carnea pământie iar oasele tale pietrificate sunt
Psalm
De noroi și sânge îmi este plină mâna Cu care tremurând de ciudă mă închin, Ajunsă în altar, fugind de cel meschin… Râzând, icoanele mă cheamă-n stâna Celui ce mă primește. Neagră îmi e
O singură noapte
Aseară, și tu și eu eram ură. Și tu îți țeseai tăcerea prin mine Iar pânza-ți e vie – divin și căldură Dar sufletu-ți e și-n somn mărăcine. Azi-noapte fugeai după mine prin minte Mă căutai