Gârda Petru Ioan

Nevestei i-a suflat... demonul,
Dar nu m-aștept la vreun scandal,
Cât încă sunt în virtual
Cum e și ea pokemonul.

Eu am muncit destul la stat,
Chiar în condiții foarte dure
Și să ne scoatem din rahat
Ar fi destul să nu mai fure!

Un pokemon afla sub pat
Ioan... Ce grozăvie! Uau!!!
Desigur nu i-a observat
Pe indivizii ce-l vânau!
(ID)

Ioane, pentru că-mi ești prieten…

O informație îți dau -
Reține pentru vremuri grele -
Că indivizii ce-l vânau
Erau gorile de-ale mele.


Un domn drăguț, galant, distins...
În lume te-afișezi, Ioane!
De ce nu spui c-ai fost surprins
Și tu, cu multe ”pokemoane”?
(LSM)

Dacă tot e la modă…

Mă joc și eu de multe ori
Cu pokemoane,-n vremea asta,
Din fapt de seară până-n zori,
Dar încă nu m-a prins nevasta.

Sunt cel mai în măsură profesór
S-arăt cum pokemonii să-i găsești,
Am dat de unul unde nu gândești:
Într-un dulap de haine,-n dormitor!

...se trimit cărțile, dacă interesează pe cineva. Am dat adresa de mail.
Mulțumim poeților pentru aprecieri, sunt importante. Epigramiștii știu că ne iubesc.
Dane, ai ieșit din partea liricoidă? Dacă nu, când vin la mare te scot și te bag în starea lichidoidă. Să te văd cum ieși de acolo! :)

Dane, apreciez felul elegant în care ți-ai învins neplăcerea de a prezenta niște dueluri care te-au enervat prin ”interminabilitatea” lor. Intenționt te-am rugat pe tine să faci prezentarea, știind că n-o să-ți subminezi opera: în calitate de comentator ai fi fost mult mai rău, presupun. A ieșit o prezentare excelentă.
Să știi că și pe mine mă enervează aceste dueluri, dar, așa cum spuneam pe facebook, nu pot să-i las acestui bătăuș din Chișinău ultimul cuvânt :)
Cu Liviu Sergiu Manolache am avut, pornind de la șarja lui de mai sus, un duel pe facebook pe care-l reproduc aici:

ARBITRULUI Liviu Sergiu Manolache
Noi ne batem tale quale,
Dar de ni te bagi în oală,
S-ar putea s-ajungi matale
Victimă colaterală!
(GPI)

FEREȘTE-TE!
Cu săgeata-mi otrăvită,
Eu am vrut să vă instig,
Dar, la luptă... mă evită,
Că eu merg doar la câștig!
(LSM)

CÂȘTIG ZICI…
Nu vorbi ca orbu-n ceață
Cu insinuări prea vagi:
Mie să îmi spui în față
Cât să-ți dau să nu te bagi?
(GPI)

1 - 0 PENTRU MINE!
Vezi cum vine treaba?
Ți-am venit de hac:
Pot să stau degeaba,
Mă plătești să tac!
(LSM)

To be continued... Dacă și ăsta e la fel de încăpățânat ca Diviza, am feștilizat-o!

LIM, mulțumim pentru aprecieri! Dacă te interesează îți trimit o carte. La schimb!

Noni, bineînțeles că ai un exemplar gratis! Contra unei găzduiri de două săptămâni la mare. Vin cu soacra! :)

Dacă-ți place compania
Culțillor (și cultelor)
Care știu ce-i poezia,
Pune punct insultelor.

Crezi că muzele de ouă
Înroșite sunt flămânde?
Le voi arăta vreo două
De-ale tale, sângerânde.

Te duc în templul plin de muze,
Cum și pe alții i-am mai dus,
Dar vreau ca tu, cerându-ți scuze,
Să ștergi prostia de mai sus.

Umplut-ai pagini fără preget
Și, ca necunoscut să fii,
Îți pui amprenta – pui un deget
(Cinstit, a scrie nu prea știi...) :)

O felicit pe autoarea cărții pentru că a reușit să scoată un volum cum puține sunt (mă refer mai ales la specia literară, dar sunt convins - de către autoarea articolului - că e importantă și în cadrul ei).
O felicit pe autoarea articolului pentru competența și dragostea (aproape) cu care s-a aplecat asupra manuscrisului.
Mult succes!

Când citește versul meu -
Văd că muza recunoaște -
Țipă-ntruna: Aaaaaaooooooleeeeeeu!
De la Anul nou la Paște.

Cum numele matale crește -
Recunoscut e, unanim -
Îți dau un sfat, prietenește:
Semnează cu pseudonim!

Cu muza mea adoratoare
Nu contenesc a mă iubi,
În nesfârșită sărbătoare -
Sân’...Petru-n fiecare zi.

E epigrama la pământ,
Dar pot s-afirm, pe drept cuvânt,
Că de-i în groapă la Săpânța,
În veci nu-i va pieri sămânța!

Pe ministrul de Externe
Îl ”trimitem” și scăpăm,
Iar pe cel de la Interne
Am putea să-l ”internăm”.

Nu că trag pe turta-mi spuza,
Da’-ntre criticii români,
Eu sunt preferat de muza
Care m-a-ncălzit la sâni...

Dac-ai scrie tu mai bine,
Nu m-aș mai lega de tine,
Dar cum scrii destul de rău,
Eu sunt șarpe de dudău!

Cred că tu

Cred tu - așa-s faliții -
Stai precum momâile,
Când ea cere noi poziții
(Nu ți-a pus călcâile?)