Poezie
Fabule pentru Cănăvoiu, 2019
2 min lectură·
Mediu
Motto: Alelei
LEUL ȘI GAZELELE
Un leu din junglă, dur, cu labe grele,
Ce jinduia la pulpe de gazele,
Trecu șoseaua, mirosind o urmă,
Lăsată mai-nainte de o turmă,
Ce-a traversat prin zonă nemarcată,
Cum trece ea de fiecare dată...
Și, neatent, cu gândul la cărniță,
Căzu, atins de-o blondă șoferiță
Ce n-apucase iute să frâneze
Și-alunecă pe niște căcăreze
Lăsate de gazele-n traversare...
Și bietul leu, nenorocire mare,
Lovit de jeep în dosul personal,
Ajunse cu salvarea la spital.
"Să fie ale dracului gazele,
Și oamnii tâmpiți ce fac șosele
În plină junglă!" - blestema de zor
Și se-angajă în fața tuturor,
Cuprins de jale și de mare febră:
"M-am hotărât, de mâine, trec pe zebră!"
BOUL ȘI CALUL
Prin nu știu ce minune, într-un sat,
Trăiește-un bou, un bou adevărat,
Scăpat întâi de colectivizare,
Apoi de zgomotoasele tractoare
Ce-au năpădit întregul areal...
Păscând aproape, într-o zi, un cal,
I se-adresă cu oarecare milă,
Dar și cu atitudine ostilă:
- Bătrâne, vremea voastră a trecut,
Eu știu că bună treabă ați făcut
La plug, de-a lungul miilor de ani,
C-ați stat cuminți alături de țărani,
Trăgând la jug, cu forța voastră brută;
De-cuma, vezi, partida e pierdută!
Păcat, se progresează iute, deci,
Adio boi, pierduți sunteți pe veci!
- Cam ai dreptate, domnu’ cal, vecine,
Dar vezi, nici voi nu vă simțiți prea bine!
Rămâne-vor și caii de căruță,
Dar spre deosebire, vezi, drăguță,
O consolare am, că, permanent
Eu voi avea urmași în parlament!
LEUL ȘI MUSCA
O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleșteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:
N-am nicio treabă excelență, sire,
Și nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înșală!
- Vorbești tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?
Dar musca-i strecură în suflet șișuri
Și-mpins de-al geloziei aspru chin,
Își urmări consoarta prin tufișuri
Și o surprinse cu un leu vecin.
Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare și de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.
LEUL ȘI GAZELELE
Un leu din junglă, dur, cu labe grele,
Ce jinduia la pulpe de gazele,
Trecu șoseaua, mirosind o urmă,
Lăsată mai-nainte de o turmă,
Ce-a traversat prin zonă nemarcată,
Cum trece ea de fiecare dată...
Și, neatent, cu gândul la cărniță,
Căzu, atins de-o blondă șoferiță
Ce n-apucase iute să frâneze
Și-alunecă pe niște căcăreze
Lăsate de gazele-n traversare...
Și bietul leu, nenorocire mare,
Lovit de jeep în dosul personal,
Ajunse cu salvarea la spital.
"Să fie ale dracului gazele,
Și oamnii tâmpiți ce fac șosele
În plină junglă!" - blestema de zor
Și se-angajă în fața tuturor,
Cuprins de jale și de mare febră:
"M-am hotărât, de mâine, trec pe zebră!"
BOUL ȘI CALUL
Prin nu știu ce minune, într-un sat,
Trăiește-un bou, un bou adevărat,
Scăpat întâi de colectivizare,
Apoi de zgomotoasele tractoare
Ce-au năpădit întregul areal...
Păscând aproape, într-o zi, un cal,
I se-adresă cu oarecare milă,
Dar și cu atitudine ostilă:
- Bătrâne, vremea voastră a trecut,
Eu știu că bună treabă ați făcut
La plug, de-a lungul miilor de ani,
C-ați stat cuminți alături de țărani,
Trăgând la jug, cu forța voastră brută;
De-cuma, vezi, partida e pierdută!
Păcat, se progresează iute, deci,
Adio boi, pierduți sunteți pe veci!
- Cam ai dreptate, domnu’ cal, vecine,
Dar vezi, nici voi nu vă simțiți prea bine!
Rămâne-vor și caii de căruță,
Dar spre deosebire, vezi, drăguță,
O consolare am, că, permanent
Eu voi avea urmași în parlament!
LEUL ȘI MUSCA
O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleșteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:
N-am nicio treabă excelență, sire,
Și nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înșală!
- Vorbești tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?
Dar musca-i strecură în suflet șișuri
Și-mpins de-al geloziei aspru chin,
Își urmări consoarta prin tufișuri
Și o surprinse cu un leu vecin.
Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare și de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.
018
0
Remarc, la prima, echivocul creat de formularea din final „trec pe zebră”. În mod inspirat și cu efecte umoristice s-a folosit polisemantismul la ambele cuvinte, luate separat, dar și la expresia în ansamblul ei (pe de o parte, „a trece pe” cu sensul de a traversa printr-un anumit loc, dar și cu sensul de a schimba ceva din regimul de viață, iar pe de altă parte, „zebră” ca element de reglementare a circulației, dar și ca animal). Totodată, lăudabil este faptul că, în plus față de morala finală, umoristică, din fabulă mai rezultă o morală, „serioasă”, cu trimitere la problema, de mare actualitate, a restrângerii habitatului natural al unor animale.
La a doua fabulă, care curge la fel de bine ca prima și se încheie tot umoristic, dar cu o ironie mai dură, problema este că, din ceea ce cunosc eu, în fabule ar trebui să se „atace” probleme universal valabile și nu cred că în toate parlamentele din lume se regăsesc urmași ai boilor.
Și a treia este drăguță, dar destul de „cuminte”, astfel încât nu pot să decelez elemente, nici foarte pozitive, dar nici negative.
Una peste alta, este o lectură plăcută și nici nu se putea altfel, dacă textul este semnat de Petru Ioan Gârda.
Numai bine!
Cornel Rodean