Parea ca...
Părea că… Părea că vine-un dor sau numai o mireasmă Ce s-arăta pălind, rotindu-se oval Din dosul lunii reci jucând ca o fantasmă Și slobozind în valuri un murmur de caval! Părea
Luciditate
Luciditate Cărarea șerpuiește pe-ntunecate rosturi S-adună și te-nvârte luând parcă vederea De nu poți să prevezi când pândește căderea Caci îți petreci tot gândul la ură, nu la posturi; Când
In memoriam.
In memoriam. Cu liliac neînflorit Iubito, iarăși plânge firea Aripile-mi de plumb topit Reîntregesc nemărginirea. Oftează-o harpă, un sonet, E noapte mată în cetate Lugubre gânduri de
Sunt eu!
Sunt eu! Sunt eu, năluca nopților răzlețe Ce-ncerc sa mă-ncălzesc la lună Ce-alerg râzând pe ploaie ori furtună Să-ntâmpin zorii zilei cu binețe. Sunt eu! Sihastru vânt pe mare Pornesc
APOCALIPSA
APOCALIPSA. Ardea molatec marea aprinsă de amurg Și se jucau in flăcări tot felul de obsesii: Păreau crescând orașe si vulguri ce se scurg Peste corupți striviți, zvâcnind in catalepsii, Ardea
Spuneti-mi oameni!
De-aș ști cum se întreabă poezia și cît de grabnic aș răzbi s-o vînd, mi-aș stoarce encefalul pîn-ce fantezia un gheizer de cuvinte ar răzbi spălînd in gîndu-mi mișcătoare nisipuri de idei si
