Gaina Alex

Foarte bine spus, Boris. Esti un poet veritabil, care stie sa stoarca lacrimi din cititori, abordand subiecte majore din traseul nu prea reusit al Basarabiei de dupa 1991.

Stimate Dle Ciobanu! Nu stiu de ce te obsedeaza numele acestea?
Dupa mine, mult mai interesant este evenimentul. Mi- ai amintit de matusa Marita de la Cazanesti, pe la 1959- 60 vecina noastra de peste drum, care o fi fost foarte frumoasa in tinerete, si care facea niste placinte foarte gustoase pentru noi doi cu frate- meu. Incat, intr- un timp se canta prin sat:
"Marita, marita,
Tanara fetita"
Apropo, Natalia Zmeu, pe vremuri domnisoara la Carbuna, demonstrase tocmai cu niste placinte , ca este o mama, sotie si prietena foarte buna.

Dragă Boris,

După o pauză de vre-o 10 ani iată că ne-am revazut, iar tu ai întinerit chiar. Am vrut să zic , că \"AGONIA\" î-ți face bine.

Felicitări din inimă pentru portretele excepționale ale celor plecați demult din Patria noastră mică, fie în țări mai calde, fie în țări mai reci. Printre primii s-ar număra Sunic Țehman, care avea o soră mai mică Sofa (învăța în clasa rusă paralela), Naum Kijner - chitaristul, amicul fratelui meu, pe care nu știu de ce l-ai botezat Gershenzon; M-iam amintit și de Ida lui Boris Plosc, care lucra la școala din Inești pe la 80-86, Șuric Homschi - vecinul meu și fiul lui Mihail Isaakovici, însfârșit nu știu de ce m-am gândit la Tania Becker (n. 1953 sau 52) și la Vova Țîkinovschi ( de aceași vârstă), - mari activiști comsomoliști, mai bine zis, m- am gândit, dacă Tania Becker nu e rudă cu Etlia, despre care ai scris cu atâta dragoste?

Dar, sigur, portretele lui Beniamin Cogan, David Bronștein (Fridental), Mendel Șapocnic, David Vainboim la fel ca și cele mai mici ale inginerului Caplan și ale președintelui Homschi sunt foarte reușite și emoționante.

Inginerul Caplan avea două fete, slabuțe și drăguțe, care învățau cu a clasă înaintea mea.

David Bronștein a fost dirigintele meu de clasă în 1969-1971. Mi-ai amintit de numărul 0, 0001 (p 90). Bronștein zicea : dacă eroarea e 20% - e vorba de o lucrare de laborator la Universitate, eroare 2% - e mai bine, eroare 0,1 % este foarte bine, iar eroare 0,0001 - este excepțional! Numai așa pot zbura navele cosmice. Foarte sever, dar drept - la fel ca și primul meu învățător de la Căzănești - Vasile Dorofei, Dumnezeu sa-i odihnească în pace pe ambii.

Mendel Moiseevici mi-a predat astronomia în ultima clasă din școală, cu Music al lui am fost prieteni foarte buni, în pofida faptului, că nu învăța strălucit. La sfărșitul cursului Mendel Moiseevici mi-a dăruit cartea lui V. P.Tsessevici \"Chto i kak nabliudati na nebe\", pe care o păstrez până acuma.

În ceea ce -l privește pe Benimin Moiseevici Cogan. Felicitări pentru titlurile cărților , pe care le-ai găsit! Eu pe vreme știam doar două, pe care mi le arătase la orele facultative de limbă. Nu mi-a predat decât la facultative, însă a fost cel, care m-a întâlnit și m-a condus într-a 7 \"a\", când am venit din sat.
Atât Cogan cât și Bronștein și Șapocnic , veneau destul de des pe la noi la începutul anilor 70, mai ales în legătură cu pericolul închiderii sinagogii. Aici sunt nevoit să-ți fac o observație critică : Cogan nu a putut să plece în Israel la începutul anilor 70 ( vezi pagina 76), întrucât în 1987 a fost la înmormântarea tatălui meu, și chiar a ținut un discurs. Au fost majoritatea învâțătorilor din Telenești, Inești și Căzănești și delegații din mai toate școlile raionului, cu excepția \"nacialnicilor \" raionali. S-ar putea să greșesc, dar parcă și David Bronștein fusese. Totuși, în 1989 la Telenești nu mai erau nici Beniamin Cogan și nici David Gitseleevici Bronștein.


Sper sa mă revanșez cumva cu portretul lui Miron Osipovici Strulovici, care a fost dirigintele meu în anii 1967-69 - un fizician extrem de erudit, și un vorbitor excepțional al limbii române, atâta doar, că grasia mai mult decât Cogan. Semăna în această privință cu Șapocnic. Avea un stil pedagogic complectamente opus celui al lui Bronștein.

Clasa noastră la Telenești era foarte \"huliganică\", spre deosebire de cea din Căzănești. Miron Strulovici nu-i certa pe obraznici, ci încerca să-i acapareze cu povestiri, și sa-i sustragă de la obrăznicii. Era plin de umor, lecțiile erau pline de anecdote vesele, inclusiv din viața fizicienilor, nu ne forța să rezolvăm o problemă, ci ne învăța să o abordăm. Ne lămurea, că a rezolva o problemă este cu totul altceva decât a învăța pe de rost o poezie.
A fost un pedagog la fel de strălucit ca și Cogan. De fapt, cred că s+ar putea vorbi depre 3 pedagofgi foarte mari: Cogan, Strulovici și Bronștein.

În 1969 a plecat la Chisinău. A lucrat la Enciclopedia Moldovenească. Însă nu știu de ce am găsit doar în vol. 2 al Enciclopediei o mențiune despre el (la membrii redacției la sfârșitul volumului) și doar un singur articol de el pe paginile enciclopediei.


Î-ți mulțumesc încă odată pentru o carte excepțională despre Telenești. Atât de interesant a scris despre târgul nostru doar Sadoveanu.

Intenția este lăudabilă, dar rămîne doar o intenție...
Desigur, trec peste anumite repetări și greșeli.
Scriitura este foarte vagă, nimic concret și nici profesionist.
Pentru a fi mai profesionistă ți-aș recomanda să citești cel puțin \"Isoria serviciilor secrete\" de Botnaru. Ți-aș recomanda să te instruiești un pic matematic, adică, să faci un calcul: La 550 populație sovietică era un ofițer KGB, la 10- 15 сetățeni sovietici - un informator.
De exemplu, Iurie Roșca informa miliția asupra cetțenilor, care mergeau la biserică.
Unde ai totuși dreptate: аcesția erau salarizați (nu la casele întreprinderilor, instituțiilor, fabricilor, facultăților, universitare, etc.).

Dragă Ana,

Î-ți trimit un salut peste mai mult de 30 de ani după călătoria împreună cu Paul Everac la Moscova și Riga cu ocazia lansării numărului 12 a revistei \"Voprosî Literaturî\", consacrat în totalitate literaturii române.
Eventual, citește, dacă ai un traducător

http://www.proza.ru/2008/06/03/628
Te rog să le transmiți salutări lui Dumitru M. Ion, Dinu Flămând, Vasile Zamfir și regrete în legătură cu decesul lui Laurențiu Ulici.

Alex

Victor Grebenșcikov = comsomol (ULCT)
Eugen Grebenikov= PCUS
Gheorghe Rusnac= PCUS
Eugen Grebenikov > Gheorghe Rusnac
Mircea Druc= ?
Dumitru Păsat=?

Să mai continuu?
Nicolae Dabija = PCUS
Grigore Vieru = PCUS
Adrian Păunescu= PCR
Nicolae Ceaușescu= PCR
Zinaida Bogdan din Chetriș, Fălești = medic de familie
Vlad Agafiță =economist

Stimaţi Boris, D-le Tomescu şi Valerian!

Am vrut să vă amintesc că în anii 80 în grădina publică Ştefan cel Mare a existat o alee a cosmonauţilor. Ea se afla în partea vestică a grădinii. Pomii există şi astăzi însă au dispărut plăcuţele cu inscripţiile respective.
În general tema este una foarte importantă după mine sub mai multe aspecte. Să nu uităm, că cucerirea spaţiului cosmic de către sovietici a servit ca propagandă a comunismului. Amintiţi-vă cum pozau cosmonauţii, cel puţin primii cu Nichita Hruşcev pe tribuna mauzoleului. Consultaţi enciclopediile şi veţi vedea, că toţi, sau aproape toţi cosmonauţii din URSS erau comunişti. Mai mult ca atât Sergei Pavlovici Coroliov (Korolev), a fost şi el comunist.

Dar trebuie să ne lămurim în această situaţie. La fel de bine se ştie, că Korolev a stat la închisoare începând din 1938, la fel cum au stat mulţi dintre oamenii de talent din Rusia. În 1953, când s-a terminat cu Stalin, Korolev a crezut, că s-a terminat şi cu comunizmul şi a intrat în PCUS.
Evident, Korolev, la fel ca şi Saharov şi mulţi alţi oameni talentaţi s-au aflat sub controlul permanent al KGB-ului, indiferent de faptul, dacă era la cârmă Stalin sau Hruşcev, dacă era comunist sau nu.

Korolev este autorul primului satelit şi această realizare este deasemenea de o importanţă foarte mare pentru progresul umanităţii. Nu mai mică decât zborul lui Gagarin. Au urmat sateliţii cu câini (Laica), deasemenea momente de referinţă în istoria cosmonauticii.

Autorităţile sovietice au impus condiţia tuturor celor ce doreau să zboare în cosmos să fie membri ai PCUS. Ştiţi foarte bine, că şi Gagarin a fost membru PCUS. Eu cred, că guvernanţii îi controlau pe cosmonauţi, ca şi pe cei mai de vază oameni de ştiinţă atât în faza intrării în PCUS, cât şi după.

Se mai ştie, că autorul satelitului şi a primului zbor pilotat fusese desemnat pentru primirea Premiului Nobel, însă Hruşcev a intervenit într-un asemenea mod, ca în străinătate nici nu s-a aflat, cine a proiectat satelitul şi nava \"Vostok\". Korolev a fost un om de ştiinţă secret. Numele lui s-a aflat mult după zborul lui Gagarin, şi chiar se pare, că abea după ce venise Brejnev.

Aceasta iarăşi nu înseamnă, că Brejnev a fost mai democrat decât Hruşcev. Fiecare despot cu complexele proprii.

Este important după mine să observăm:
1) Rolul de excepţie al lui Korolev în derularea programelor cosmice sovietice.
În acest sens eu l-aş plasa pe Korolev înaintea lui Gagarin ca valoare. Gagarin putea să refuze să intre în partid, sau să colaboreze cu autărităţile comuniste la un anumit punct.

2)Probabil, Gagarin a avut şi el încercări de conştiinţă atunci când vroia să zboare, dar ... ( Punctul din formular...). Trebuie să citim, ca să nu umblăm cu ghicitul. Undeva printre rânduri se poate găsi, cine a fost un comunist sincer, dacă nu înveterat. Se ştie, că Gagarin a avut concurenţi la momentul selecţiei pentru zbor. Tactica Sovietelor a fost întotdeauna să se dea preferinţă comuniştilor. Poate Gagarin a fost un comunist înveterat? Eu nu afirm acest lucru, ci doar întreb. Am dreptul să întreb. Poate Gagarin a fost mai devotat partidului decât Gherman Titov?


Eu î-mi amintesc, că atunci când pe tata îl luau în partid (în anul 1959), au fost momente când i s-a spus direct: \"Nu vei putea fi unicul director din raion nemembru de partid. Dacă nu intri în partid, va trebui să părăseşti poatul de director de şcoală\". El era director din 1955. Şi era, se pare, unicul director, sau printre foarte puţinii directori din raion nemembru de partid. Eu ascultam la 4 ani discuţiile nocturne între mama şi tata. Discuţiile erau lungi. Agitatorul, care umbla după tata făcea propagandă pentru comunizm, că uite ruşii zboară în cosmos, au făcut centrală hidroelectrică pe Răut, au dat radio în sat şi câte şi mai câte, că în curând se va asfalta drumul din sat. Agitatorul se ţinea scai de tata cu aceste realizări. Mama se opunea intrării lui tata în PCUS. Erau certuri câte odată seara.

Sigur, scara geografică şi a personalităţilor este diferită. Să nu comparăm sătucul Căzăneşti cu Centrul cosmic sovietic. Dar, vreau să vă spun, că intrarea în PCUS era un eveniment neordinar.

Î-mi mai amintesc, în legătură cu aceasta, lamentările fostului meu coleg Vasile Nedelciuc cu ocazia cererii pe care o depusese pentru a intra în partid. După ce depusese cerere de a intra în partid, au început să-l controleze cei de la KGB. El mi-a spus acest lucru. Nu ştiu cu ce s-a terminat acest control şi, la fel, nu-mi amintesc dacă a intrat sau nu. Aceasta era prin anii 80.

În definitiv, problema se rezumă la interacţiunea dintre KGB şi PCUS pe vremea URSS! Pe de o parte comuniştii erau la vedere şi, deci sunt credibili, sau mai credibili. Cu excepţia celor ce se discutau la adunările de partid, unde nu erau admişi toţi cu hurta. Dar, în general noi îî ştiam cu toţii. Ei, Boris, spune, tu nu ai ştiut, că Canivovschii, învăţătorul nostru de geografie a fost membru de partid? Asta o ştiau toţi elevii din şcoală! Că Dabija a fost membru de partid asta deasemenea o ştiu cu toţii. Iar, dacă nu ştii, deschide enciclopedia \"Literatura şi Arta Moldovei\" . Dar, uite că Academicianul Nicolae Străjescu nu a fost membru de partid. La fel ca şi Landau, Tamm şi nu la fel ca şi Semenov, aceştia din urmă fiind laureaţi Nobel.

Să nu minimalizăm organele KGB ale lui Hruşcev. Noi ştim, că în URSS au fost 14 mln de comuniştipe la 1980, iar conform unor altor surse mai recente -19 mln. Dar câţi ofiţeri a avut KGB-ul ca funcţie de timp? Şi nu mai puţin important, câţi informatori, sau agenţi invizibili a avut KGB-ul? Căci ăştia nu erau mai slabi decât comuniştii. Nimeni nu i-a ştiut niciodată!


Ce căuta ucigaşul preşedintelui John Kennedy la Minsk înainte de 1962?




Ca să revin la sibiect:

1) Trebuie să citim ce scriu însăşi cosmonauţii despre PCUS şi comunism.
2) Să facem o distincţie între un aviator, care vrea să zboare în cosmos, şi Hruşcev. Poate printre cosmonauţii sovietici au fost şi nesimpatizanţi ai comunizmului?
3) Cred, că ar trebui să restabilim aleea cosmonauţilor şi să-l invităm şi pe Dumitru Prunariu să sădească un pom la noi la Chişinău. Dar, poate nu numai pe Dumitru Prunariu, ci şi pe Remek şi pe cei din Polonia, Germania, Bulgaria.