de tine mi-este dor

Mă pierd în clipa ta de trecut...
în imaginea ta de prezent și-ntr-un surâs,
mă pierd, alerg pierdută prin misteru-ți,
mi-e dor de tine, mi-e dor...

aș vrea să te-ating o clipa,
să strâng în mine anotimp rebel...
iar când în viață va fi înserare
tu să fii singurul martor...nu oricare!

Am schimbat puțin poezia ta, dar mă tem să nu fi făcut cum spunea un citat: să fi privit țepii și să fi uitat, de fapt, trandafirul. O zi bună.

Vesnicia... Asta isi doresc indragostitii, putin, foarte putin pe langa dragostea lor mare, iar cand sunt despartiti clipele serpuiesc anost.
E frumoasa poezia, parerea mea e ca ar suna mai bine fara \"rebel\"... Cu sinceritate, Andreea.

imi place mult cum scri mariana...varianta ta e frumoasa....cred insa ca personalitatile noastre sunt umpic diferite..eu sunt o fire mai impulsiva...asta da o nota mai impulsiva la ceea ce scriu...
la ultima strofa ...strofa ta schimba sensul la ceea ce vreau eu sa spun...
prietenii sunt martorii vietii noastre...iar farmecul acestui om drag pe care tocmai l-am intalnit,( al carui trecut nu-l stiu..prezentul prea putin..) ma atrage...imi da un sentiment nou..si intrebarea : \"is he the one I was looking for?\"...si-l doresc ca martor al vietii mele cu bonus (pe langa ceilalti prieteni): sa fie iubitul meu

ma gandesc sa elimin \"rebel\" si \"nebun\"...dar nu sunt sigura inca..
multumesc de sinceritate