Gabriela Țopan

George,
Corectat.Mulțumiri

Dan, mulțumesc cu întârziere.
Am pierdut cumva curajul și motivația de a scrie.
Eventuala mediocritatea m-a făcut să stau deoparte

Bogdan
Aveți dreptate. Mulțumiri.


George
Vă mulțumesc pentru semn.

Nu sunt Poet doar un mărunt cititor cu un absurd sentiment de "déjà vu" citind versurile Tale.
M-am simțit atinsă de amestecul grațios al unei tinere încă dansând în baie, al unei soții evitând marcajele convenționale. De orice fel.
Dar cel mai mult m-a bucurat până la durere dorul " mami și tati și toți ai mei."
Ca o constantă.
Aș fi vrut să-ți pun un like, o inimioară... ceva simplu.
Dar nu pot decât să spun ca mi-a plăcut poemul Tău.

Mi-a plăcut mult imaginea despărțirii lumii în două : pe de o parte spitalul "cu ferestrele veșnic deschise" gata să înghită alți muritori și pe de cealaltă parte "medicii cu voci de oțel" imunizați la suferință, trăind " într-o dimensiune
unde nu există durere...". Personal mi se pare o realitate plină de veridicitate, această delimitare tăiată strict în două.

Nu am intenționat să alunec pe o pantă patetică sau chiar mai rău - previzibilă dar poate am deraiat puțin