Gabriela Stanculescu

Nu doresc sa fac un comentariu, ci doar sa imi exprim aprecierea pentru aceste versuri. Dincolo de rima, de forma, si chiar de cuvinte, razbate o sensibilitate extraordinara. Ai reusit sa personalizezi singuratatea!

Am citit poezia, dintre atatea alte poezii ale tale, pentru ca m-a atras titlul. E un principiu la care ader si eu. Da, totul in viata se plateste, chiar si iubirea. Vroiam sa-ti mai spun ca, daca ii vei observa mai atent pe cei din jur, vei gasi (mai ales printre cei singuri) oameni care vor sa intampine iubirea cu sinceritate; s-o intampine si sa o pastreze pana la \"Capătul Cel Mare\".

Ii apreciez pe cei ce folosesc numele lor (in cazul in care ai facut intr-adevar asta). Sunt singurii ce cred in propriile poezii, iar asta da poeziei putere.
Concluzia?... E o poezie puternica

Iubirea ne da putere intr-adevar, dar caracteristica sa nu este usurinta, dimpotriva. Insa, poezia are o idee de baza interesanta. Bun venit,... si continua!

Bine ti-a zis-o!

Ceea ce reusesti sa faci tu cu \"moartea\" ta, este de-a dreptul minunat si nu pot decat sa te felicit. As ajunge mult mai departe daca as avea aceasta putere a ta de a-ti infrange amortirea. Inca o data, felicitari.

E multa sensibilitate aici; poate ar trebui sa fie si mai multa gelozie, nu doar resemnare. E o lupta in iubire.