Poezie
...INFINITUL...
1 min lectură·
Mediu
Aud cum mângâie tăcerea timpul
Și las în urmă infinitul
Strecor în palma mea nisipul
Timpului ce a trecut
Nemărginita e durerea
Că las în urmă mângâierea
Căldura,dorul și durerea
Nemărginitului trecut
Căldură,dragoste și dor
Călcâiele îmi ard de mor
Se șterge-ncet acel decor
De-odinioară...
Privesc în taină răsăritul
Și valuri sărutând nisipul
Aș vrea să dau în urmă timpul...
Dar las în taină...infinitul...
002.321
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- gabriela stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
gabriela stanciu. “...INFINITUL....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-stanciu/poezie/1743102/infinitulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.