Poezie

Mărul dintâi

1 min lectură·29 iunie 2007

Mediu

Ne-am întors în mărul cuminte.

Două semințe căprui și reci,

miez alcalin, coaja dulceagă,

viața întreagă, moartea întreagă,

stau și așteaptă gustarul.

Peste potecă trece un șarpe-ntristat.

Domnul scormonește cu toiagul prin iarbă,

zâmbind într-o parte.

Văzduhul miroase a slovă necoaptă

și a păcat neumblat.

Mă uit la liniștea ta prin solzul curat și sticlos.

Ești așa de frumos!...

Copacul din mine foșnește

zornăindu-și lumina,

toată, în sărbătoare,

grădina

așteaptă.

Trebuie că astăzi e ziua cea înțeleaptă.

001.342

Gabriela Savitsky. “Mărul dintâi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-savitsky/poezie/1733901/marul-dintai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.