Poezie
Mărul dintâi
1 min lectură·
Mediu
Ne-am întors în mărul cuminte.
Două semințe căprui și reci,
miez alcalin, coaja dulceagă,
viața întreagă, moartea întreagă,
stau și așteaptă gustarul.
Peste potecă trece un șarpe-ntristat.
Domnul scormonește cu toiagul prin iarbă,
zâmbind într-o parte.
Văzduhul miroase a slovă necoaptă
și a păcat neumblat.
Mă uit la liniștea ta prin solzul curat și sticlos.
Ești așa de frumos!...
Copacul din mine foșnește
zornăindu-și lumina,
toată, în sărbătoare,
grădina
așteaptă.
Trebuie că astăzi e ziua cea înțeleaptă.
001.339
0