Gabriela Marinescu

În fața celor două cuști construite în același stil, cățeii se odihnesc : cel bătrân, Duluș, lățos, cu blană de culoare gri, vechiul slujitor al curții, întins pe o parte căscă plictisit; cel

Speranța de viață... M-am întâlnit cu Oana în piața cartierului, întâmplător, ne-am văzut în același timp și ne-am zâmbit salutându-ne ca de obicei. Ea: - Bună seara doamnă… Eu: - Bună

O piesă neterminată O cameră de hotel obișnuită, proaspăt zugrăvită. La intrare un hol pătrat; în spatele ușii un dulap cu 2 uși; în față baia; în dreapta se vede camera. Patul este dublu.

A fost odată ca niciodată o pădure mare și deasă de nu-i puteai găsi sfârșitul;Te uitai în stânga, te uitai în dreapta și nu vedeai capătul...Te uitai în sus și nu vedeai ramurile cele mai tinere

Când am intrat în orașul Tușnad –Băi, a intrat și soarele în nori și imediat parbrizul mașinii s-a umplut de apă; așa că nu pot spune prea multe despre intrarea în oraș. Doar despre dezamăgirea mea

A fost odată ca niciodată o fetiță, căreia prietenii îi spuneau Răsfățici, pentru că toată lumea din jurul ei o răsfăța; toți îi aduceau cadouri care mai de care mai frumoase; camera ei ajunsese să

Am hotărât să o aștept pe mamaie pe banca din dreptul porții; o bancă veche din fier și lemn; inițial erau 3 blăni, paralele, fixate în șuruburi de scheletul metalic, acum una s-a rupt la mijloc și

Uite colo în tufiș Mă uit și eu pe furiș Să văd, cine stă pe lac? Și strigă într-una OAC! E o broască mititică, (Ea zice că-i măricică) Eu în brațe vreau s-o iau Ea îmi spune să mai

De ce oare atunci când credeam că m-am liniștit, disperarea își arată colții? Într-o zi am stat de vorbă cu Doamna! Doamna Morții! Dar mi-am spus că sunt prea lașă ca să-mi iau viața.... - Nu-ți

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti… A fost odată Împărăție Albastră. Acolo trăiau în pace și bucurie Vântul, Soarele, Norii, Luna și Păsările. Această împărăție era

O sală de clasă. Unii copii stau în bănci, alții se plimbă prin clasă. Se deschide ușa, intră o profesoară ținând la subraț un catalog mare. Se îndreaptă spre catedră. Elevii se așează repede

A fost odată ca niciodată o pisicuță deosebită de altele de seama ei. De ce era așa? Pentru că pisicuța de care vorbim avea blana galben – portocalie... Celelalte pisicuțe aveau blana albă, neagră,

A minți se spune Este o rușine Crește nasul mare Până la picioare. Dacă ni-l călcăm Ne împiedicăm Gura ne-o lovim ..Și cum mai... mințim?!

Ascunse de frunzele mari, boabele de struguri se colorează din ce în ce mai mult, așa cum le-a lăsat Dumnezeu; ciorchinii atârnă greu sprijinindu-se de crenguțele deja lemnoase. Răsfățici rupse cu

Nu vreau să vorbesc acum de efortul financiar depus pentru a-mi cumpăra mașina. Prima mașină pe numele meu. Achitată în rate. Vreau să vorbesc de zâmbetul de pe fața doamnelor de la birourile de

Intru în același apartament ponosit. Am făcut curățenie, dar am îndepărtat pentru 3 zile doar mirosul de praf nou. Cel vechi s-a lipit de tavanul spoit cu var, de pereții acoperiți cu tapetul care

În lădița de sub pat Jucării am adunat Una, două, trei...o mie Toate dăruite mie! O mătușă mi-a adus Ursulețul mic de pluș. Andrei verișorul meu, De sfoară venea cu-n leu! Bunicul și cu

- Femeia asta e bună de trimis după moarte; nu mai vine cu ea cât îi hăul, răbufni cu năduf tataie, de când plecă Ioane? Se făcură două ceasuri? Ion, se opri din învârtit sapa, se dădu doi pași în

Dii, dii, dii căluțul meu, Zboară iute ca un zmeu; Căci iată s-a înnoptat Și noi n-am ajuns în sat. Iarbă verde ai mâncat, Din izvor te-ai adăpat; Apă rece ai băut. Nimic nu te-a mai durut.

Copila spune Bogdeaproste. Cernita bătrână zâmbește stins. Zâmbetul este pentru fetița ei dusă demult. - De ce-mi dai pomană? Întreabă copila - - Să fie pentru sufletul ei luminat! Răspunde

Măi tataie, măi tataie! Strigă fetița din baie. -Aici e-un copil mititel Nimeni nu se joacă cu el! Dar tataie nu-i vorbește Pe fetiță-o pedepsește. - Ai stricat clanța la ușă... Ai rupt

În ogradă la mamaie S-a ascuns găina-n paie Fir cu fir a adunat Cuibul pân` l-a terminat Capul ea și l-a întors Ca să strige la cocoș: Cotcodac! Cotcodac! Vino oul să ți-l fac.

Fetița mea e mititică Și se joacă c-o pisică; Ea îi spune la ureche O poveste foarte veche; Despre-un motănel de casă, Care stă numai pe masă. Și mănâncă din castron: Ouă, lapte și-un

Ursulețului de pluș Trebuie să îi fac duș; Căci pe jos s-a tăvălit; Peste tot s-a murdărit. Uite! Aici în cădiță, Am să îl spăl pe blăniță. Apă multă eu îi pun, Și-l frec bine cu