Gabriela Cernat

Din nou iubirea Iubirea este-o treaba buna Pentru cei ce-o stiu de-o luna, Dar dupa ce-a oftat Iar s-a pus pe cautat

CALATORIND IN ETERNITATE Se-aud fiarele trosnind, Zgomotul racneste-n asteptare, Metroul zboara catre nimb, Durerea colcaie in nemiscare. Secunda rupta se roteste, Atom de-acum in

Sunt Sunt asemeni norului Sarutand umbra. Asemeni lunii Furand lumina Din soare. Sunt asemeni tacerii Gustand linistea. Sunt adulmecarea ta Peste tarmul infinit Al

Nunta poeziei Stateai la masa mea, Era nunta, Nunta poeziei, Impletirea cuvintelor, Jocul verbelor… Curcubeul se spargea De iarba plina de roua. Cuvintele descatusate Loveau

Simțind Simt bătaia de aripă, Armonizând bătaia gândului, Ca o sărbătoare A răsăritului. Simt bătaia ierbii Dorind sărutul soarelui, Ca o sărbătoare A nașterii omului... Simt

Rugă în noapte Ce dureri ascunse Inventează noaptea? Trupurile scurse printre Vise goale Mă doboară, curge Peste mine dulce … Ce minuni șoptite În dulcea rugăciune Se-nalță-n

Contemplare Stateau sprijinite de tampla Cuvintele. Contemplam in stanga abisul, In dreapta vertebra vietii, Ma cataram pe ADN-ul nasterii mele... Cand Dumnezeu a cascat

Visand Lasa-ma sa adorm Langa umbra ta, Sunt atat de obosita Si mii de cuvinte Imi vin in minte... Sa le arunc intr-un vis, Sa te construiesc, Sa te resimt. Lasa-ma sa ma

Ignoranta Sa treci pe langa timp Ca pe langa o gradina Cu sulfina si trifoi, Cu noroc si impliniri… Sa ignori bataia de gong, Primul fir de par alb, Sa alergi catre

Coloana verbelor Îmi răstălmăcesc trecutul, Zarurile erau aruncate De dinaintea nașterii mele, Pas cu pas am construit Coloana de verbe : a zbura, a iubi, a trăi... M-am

Pași Pașii se-afundă-n nisip, Urma se pierde-n adânc, Alergăm, ne-nvârtim... Soare rostogolit peste ape Îmi surâde și râd. Râd fericită că ești, Întinzi mâna ca o

Dorința Nu pleca, Mai lasă-mi o clipă Tăcerea din privirea ta, Albastrul cuvântului tău. Nu spune nimic, Lasă-mă să râd La marginea oceanului, Lasă-mă să mai întind Brațul către apus Și

Alunec Alunec spre niciunde, Cărarea se pierde în zare, Oceanul mă-nghite flămând, Te strig, mă simți lăcrimând...

Vara din noi Păsări zburând spre nicăieri, Una câte una Adulmecând cerul, Bătăi de aripi Străpung nebunescul acord al trăirii ... Umbre de nori se