Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
Toată să mă-ngrămădesc într-un sâmbure de lemn...
Și toamna, ca pe-o nucă bătută de trotuar,
Să mă doară trupul din miez copt
în întuneric...
În căușul cojilor de lemn îmbătrânește noaptea...
Numai zguduite, când uneori lovite de pământ,
gândurile se mai scutură de timp...
032585
0
