Roiul

1 min lectură·9 martie 2011

Mediu

Te trezești cu albinele roind în jurul capului

ca gândurile înțepătoare pline de venin,

arborezi steagul alb în semn de pace,

îți tragi pe față plasa de protecție,

numeri până la cât vrei tu,

așteptând să se liniștească roiul,

să poți continua viață comună.

Clipele se scurg precum mierea,

stupu-i popasul din fiecare dimineață,

acolo unde ți se limpezesc ideile

și faptele tale sunt luate la control.

Prea multă încrâncenare strică.

Vai de copilul care încearcă atunci

să-ți strice clipa de reverie,

de întoarcere către sine,

vai de cel ce vine pe alee

cu găleata goală încredințat

că o va umple cu nectarul divin,

roiul gândurilor tale își va îndrepta

într-acolo săgeata,

trupul acestuia va deveni țintă.

Sângele lui va primi negreșit

zgura gândurilor și faptelor tale

nepetrecute.

012.322

Gabriel-Vincențiu Mălăescu. “Roiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-vincentiu-malaescu/poezie/13974129/roiul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Aveti coerenta,bun,dar rima?Imi plac poeziile dar nu au muzicalitate.