GNGabriel Nita
Verificat@gabriel-nita
Bucuresti
„Nu exista solutii! Exista numai forte in mers. Trebuie sa le creezi si solutiile vor veni...”
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Imi place. Cu siguranta ascunzi ceva. Si stiu si ce: poezie... Multa poezie.
Pe textul:
„iubire dezbracata" de Ion Nimerencu
0 suflu
ContextNu stiu, am impresia ca nu reuseste sa devina ceea ce se vrea a fi. Nu m-a facut sa ma simt solidar, nu m-a atras. Poate m-a taiat repetitia albastrului, de la inceput. Dar nu sunt convins.
Ne mai intalnim la alte poezii. Pe curand!
Ne mai intalnim la alte poezii. Pe curand!
Pe textul:
„Frica de timp" de xanthar xan
0 suflu
ContextVa multumesc. Pentru ganduri si pentru cautare.
perdido: Cititul trebuie reinventat mereu, e singura sansa nu doar a poeziei, ci si a cartii in general. Si, parafrazand o vorba celebra, oare poate fi ceva mai complicat decat simplitatea?
rhadoo27: Tristetea este o boala careia ii dau uneori voie sa se dezlantuie in mine, apoi o ferec iarasi, slabita si fara de puteri. Problema nu este \"ce daca mor?, ci \"de ce si cum pot trai?\"
Moartea este delimitatorul necesar.
Pe curand, tuturor!
perdido: Cititul trebuie reinventat mereu, e singura sansa nu doar a poeziei, ci si a cartii in general. Si, parafrazand o vorba celebra, oare poate fi ceva mai complicat decat simplitatea?
rhadoo27: Tristetea este o boala careia ii dau uneori voie sa se dezlantuie in mine, apoi o ferec iarasi, slabita si fara de puteri. Problema nu este \"ce daca mor?, ci \"de ce si cum pot trai?\"
Moartea este delimitatorul necesar.
Pe curand, tuturor!
Pe textul:
„Ceea ce banuiesc eu" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextMai ales imaginea din ultima strofa mi-a placut.
Pe curand!
Pe curand!
Pe textul:
„Reflexii" de Felicia Mariana Orban
0 suflu
ContextIgnorand in totalitate evenimentul (pentru care, ca dovada, nici nu te mai felicit si aici), poezia mai merita o stea. Inceputul si sfarsitul sunt grozave. Ca si in viata, de altfel...
:)
:)
Pe textul:
„Un copil" de Radu Tudor Ciornei
0 suflu
ContextPermite-mi o intrebare: cum anume vezi, un pic mai exact, aceasta iubire universala?
Pe textul:
„Iubesc" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextCu alte cuvinte, vrei sa spui ca iubim inainte de a ne indragosti, sau ca suntem intotdeauna (si indifernet ce ar fi) indragostiti.
Sunt de acord.
Pe curand!
Sunt de acord.
Pe curand!
Pe textul:
„Iubesc" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextImi plac foarte mult ultimele doua versuri; totusi, n-ai putea gasi altceva decat \"manata\"? Mi se pare ca vine un pic peste \"palma\" si se incaleca una pe alta.
Pe textul:
„Deziluzie, hai..." de Emil Tudorache
0 suflu
ContextE de iarna de fapt poezia, dar nu conteaza... Multumesc tuturor!
Pe textul:
„Zbor" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextDa, e ceva foarte asemanator. Nu cunosteam acel citat. Dar asta e problema, ceea ce spune si Kafka.
Exista o solutie, cred eu.
Eu nu vad in poeziile astea ale mele nimic altceva decat pasi pe drumul catre o poveste. Nu stiu cand am sa fiu in stare sa scriu povestea asta. In clipa asta nici macar nu stiu care e ea. O presimt doar, uneori. O intuiesc, ii simt atingerea cateodata pe mana. Dar candva, voi avea gratie, si atunci o voi scrie. Poeziile, si cartile citite, si textele de diversi autori pe care le-am postat aici pe site, si fotografiile pe care le fac, si gandurile pe care uneori apuc sa le notez inainte de a disparea, si amintirile, si uitarile pe care inca le mai simt, toate acestea sunt semne, sunt trepte, sunt elemente disparate ale acestei povesti.
Nu stiu, cred ca acesta ar putea fi un raspuns...
Pe curand!
PS: Am si o poezie in care incerc sa explic acest lucru. Se numeste \"Memoria semnelor\" si e printre primele pe care le-am postat pe site. Acolo vorbesc de un labirint mereu schimbator de semne...
Exista o solutie, cred eu.
Eu nu vad in poeziile astea ale mele nimic altceva decat pasi pe drumul catre o poveste. Nu stiu cand am sa fiu in stare sa scriu povestea asta. In clipa asta nici macar nu stiu care e ea. O presimt doar, uneori. O intuiesc, ii simt atingerea cateodata pe mana. Dar candva, voi avea gratie, si atunci o voi scrie. Poeziile, si cartile citite, si textele de diversi autori pe care le-am postat aici pe site, si fotografiile pe care le fac, si gandurile pe care uneori apuc sa le notez inainte de a disparea, si amintirile, si uitarile pe care inca le mai simt, toate acestea sunt semne, sunt trepte, sunt elemente disparate ale acestei povesti.
Nu stiu, cred ca acesta ar putea fi un raspuns...
Pe curand!
PS: Am si o poezie in care incerc sa explic acest lucru. Se numeste \"Memoria semnelor\" si e printre primele pe care le-am postat pe site. Acolo vorbesc de un labirint mereu schimbator de semne...
Pe textul:
„Acelasi gest" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextNu stiu daca numai Dumnezeu are dreptul de a o cunoaste. Dar cuvintele sunt imperfecte, gandurile sunt tradate inca inainte de a ajunge sa fie citite.
Jocul de cuvinte in jurul acelui \"imi tradeaza\" nu este intamplator.
Sunt vanatorul ideii, gandului si expresiei, sunt prada poeziei care ma arunca in vazul tuturor, lumina cruda pe scena, spectatori incremeniti in primele randuri, tacere apasatoare, asteptand reprezentatia.
Multumesc pentru aprecieri si bun revenit pe site (mi se pare ca ai lipsit in ultimele zile).
Jocul de cuvinte in jurul acelui \"imi tradeaza\" nu este intamplator.
Sunt vanatorul ideii, gandului si expresiei, sunt prada poeziei care ma arunca in vazul tuturor, lumina cruda pe scena, spectatori incremeniti in primele randuri, tacere apasatoare, asteptand reprezentatia.
Multumesc pentru aprecieri si bun revenit pe site (mi se pare ca ai lipsit in ultimele zile).
Pe textul:
„Acelasi gest" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextImi place poezia ta (chiar daca nu o consider exceptionala). Se pare ca pana la urma toamna totusi a venit.
De unde sunt insa cele doua stelute? Eu nu vad la comentarii decat una singura?
De unde sunt insa cele doua stelute? Eu nu vad la comentarii decat una singura?
Pe textul:
„Ploua" de Nicoleta Stefanescu
0 suflu
Context