Autoportret
Plouă încet, enervant de încet, Plouă cu lacrimi reci de poet... Plouă cu frunze de boală lovite, Plouă cu crengi de copaci răstignite, Plouă cu nori, plouă cu vânt, Plouă cu morții
Primăvara mea
Urăsc primăvara Și cine-o să mă judece? Poate mugurii leneși Sau copacii-n scutece? Poate firul de iarbă Sau bobocul de floare Sau pierdutele păsări Ce-și spun călătoare? Poate
Insomnie cu cărți
Nu pot să dorm și cărțile-s multe Și eu le închid... Povești, autori, ani de viață, Se vând ca târfele pe-un pumn de bănuți, Pe străzi prăfuite, pe tarabe în piață, La tipi singuratici,
Insomnie de vară
Căldură. Teribil cuptor. Mi-a uscat și carnea și somnul... \"Care e anotimpul cel mai plăcut?\" \"Desigur, e vara. Ce întrebare! E cald, e vacanță, e timp de visare\", Răspunde un prost ce
Copacul cel batran din cimitir
Azi a murit copacul cel batran din cimitir Si crengile lui negre acum sunt mute Iar trunchiul incrustat cu mii de cute Sade cazut si murmura- n delir. Azi a murit copacul cel batran din
Noapte in cer
Intuneric. Bezna- afara. Un fum gros imi pare zarea, Valuri negre ma- nconjoara Si imi tulbura visarea. Mort este intreg orasul, Stelele se sting si pier, Mor luceferi, iar poetul Canta.
Adio
Adio…ce trist cuvant, Atat de palid si sarac, Sapat in lespezi de mormant Eternizand moartea in veac… Adio…ce trist cuvant, Si cata suferinta poarta, Ce sec, ce fals, fara de
Singuratate
Ieri ma plimbam prin cimitire Si asteptam macar un semn, Sa- mi schimbe viata-n adormire, La umbra crucilor de lemn. Dar nimeni nu era, s-auda Un planset sters din ochiu-mi mort… Copaci
Lumea mea
Iubire, dragoste, sarut, Placere, imbratisare, dor, Cuvinte care s-au pierdut In alta lume, alt decor… Acum, uitate-n dictionare, Asteapta, triste, mangaierea, Dar intalni-vom astazi,
Zbor frânt
Pamantul ma-nghite usor, M-afund mereu, cate un pic, Nimic nu pot sa fac. Nimic… Si imi doresc sa pot sa zbor… Si-n zari inalte ma ridic, Moartea ma prinde de picior Si aripile rau ma
Iubita mea nu doarme...
Ce este dragostea, nu stiu, Dar ea ma cheama s- o- ntalnesc Si-n sufletu-mi uscat, pustiu, Lumini de roua infloresc. O, ce frumoasa-i ca o stea Copila, scumpa- mi fetiscana, Iubind- o sunt
Copilul parasit
COPILUL PARASIT Mergea copilul parasit Pe drumul serpuind in noapte, Cu parul blond si ravasit, Cu ochii tulburi, buze coapte, Avea copilul parasit O fata neagra, de pamant, Si ura-n
Doliu
Un strigat disperat, de moarte, Un clopot trist, batand in noapte, Un mort in sarcofagul greu Si mortul eram eu... O floare, ofilita-n geam, O pasare, gemand pe ram, O inmormantare in orasul
Ca te iubesc...
Ca te iubesc, o stii prea bine, O stiu si noptile cu luna Cand eu visam sa fiu cu tine Sa-ti murmur dulce:"noapte buna". Ca te iubesc, o stie marea, Cu valurile ma-ntreceam, Pe buze sa-ti
Cine esti?
-Cine esti tu, atat de urata, Cu hainele-ti zdrente curgand? Cu fata aspra, cu privirea ranita, Din ochi sangerand... Cine esti tu, salbatica fiara, Ce vii sa ma tulburi in
