Degetele mi te cântă
când ating perina-ți frântă
de plăcere,
în durere
când, iubeam în doi secunda
cu parfum din flori de șoapte
pe o stea de amor,în parte
ne lucram iubirea;
răsărind pe
Două siluete contopite-n noapte
Pe ascuns își dăruiesc calde șoapte
Se ating cu mintea, își vorbesc cu gândul
Și-n taină-și făuresc legământul
Timpul îi ascultă și își dă cuvântul
Aerul le
Trezește-te Argus!
Veghează-ne visul
împlinit în inima nopții.
Odisee-n plăceri și
cântec în soare e
clipa în timpul de
mare-ardoare.
Morfeu!Þine-ne-n brațe!
Cu foc în privire
Bate-ți rar
Secunda timpului
De ceară.
Să-i dăm răgaz
Vieții sa ne piardă
În pasiune.
Sparge-ți calm
Bătaia inimii
De-o vară.
Să-i punem pat
În gândul zborului
Spre neant.
Mi-a alunecat mâna în vis
Ca palma pe trupu-ți deschis
Spre orizonturi
Și tainice lumi de iubit
Și zburat în visul din vis
Cu mâna-ți în mâna spre abis,
M-am speriat
De focul iubirii
Mi-am sădit pe buze flori
Crini, narcise și bujori
Ca să-ți spun că mă-nfiori
Când nu-mi stai pe trup în zori.
Mi-am sădit pe frunte vii
Þâța caprii și-alte mii
Ca să-ți dea spumele
Viața-i o
Scară cu pași de timp
Pe care urcăm spre
Eternitate
Și cu fiecare faptă-n treaptă
Ne modelăm
Veșnicia
Ce va fi
Dincolo de timpul
Ce ne duce spre bucuria
Nesfârșite-i trăiri
Aripa albă a morții
a fost lovită
în orbită
De voința sorții.
Zboru-i negru în alb
s-a dus în Hades.
Vântu-i de ură-n iubire,
Gându-i de orb în privire,
A vrut să le port în
Nemurirea iubirii e Iubirea însăși
Pe care muritorul iubind-o va avea
Veșnicia iubirii în viața sa
Bogăția vieții e viața Sa
Care pe cruce nouă ne-o dădea
De purtat ca o torță, în noapte,
Pe lună îmi cresc aripi
Și-nvăț să zbor...
Luîndu-mi avântul spre tine
Căci bine te văd doar pe lună
Și lasă să-mi crească aripi
Când luna e plină
Nu-mi rupe penele de-o seară
Ci pune-mă
Lângă vitejia seminției tale
sta plecat dorul de mângâiat
plăcerea de absorbit puterea
ce va țâșni din vena-ți iubirii.
Și s-a dus în jos pe plăcere
în tăcere îți ia parfumul alb
de putere
Vâjâie-n noapte dorința
Ființa-mi plăcere mă scaldă,
Și-mi cere și-mi ceartă puterea
Să scutur mai tare pământul!
Fructul oprit îmi e hrană
De-mi spumegă marea visării,
Lutul din mâini îmi
