Poezii

Bate-ți rar Secunda timpului De ceară. Să-i dăm răgaz Vieții sa ne piardă În pasiune. Sparge-ți calm Bătaia inimii De-o vară. Să-i punem pat În gândul zborului Spre neant.

Trezește-te Argus! Veghează-ne visul împlinit în inima nopții. Odisee-n plăceri și cântec în soare e clipa în timpul de mare-ardoare. Morfeu!Þine-ne-n brațe! Cu foc în privire

Mi-am sădit pe buze flori Crini, narcise și bujori Ca să-ți spun că mă-nfiori Când nu-mi stai pe trup în zori. Mi-am sădit pe frunte vii Þâța caprii și-alte mii Ca să-ți dea spumele

Pe lună îmi cresc aripi Și-nvăț să zbor... Luîndu-mi avântul spre tine Căci bine te văd doar pe lună Și lasă să-mi crească aripi Când luna e plină Nu-mi rupe penele de-o seară Ci pune-mă

Degetele mi te cântă când ating perina-ți frântă de plăcere, în durere când, iubeam în doi secunda cu parfum din flori de șoapte pe o stea de amor,în parte ne lucram iubirea; răsărind pe

Vâjâie-n noapte dorința Ființa-mi plăcere mă scaldă, Și-mi cere și-mi ceartă puterea Să scutur mai tare pământul! Fructul oprit îmi e hrană De-mi spumegă marea visării, Lutul din mâini îmi

Lângă vitejia seminției tale sta plecat dorul de mângâiat plăcerea de absorbit puterea ce va țâșni din vena-ți iubirii. Și s-a dus în jos pe plăcere în tăcere îți ia parfumul alb de putere

Nemurirea iubirii e Iubirea însăși Pe care muritorul iubind-o va avea Veșnicia iubirii în viața sa Bogăția vieții e viața Sa Care pe cruce nouă ne-o dădea De purtat ca o torță, în noapte,

Aripa albă a morții a fost lovită în orbită De voința sorții. Zboru-i negru în alb s-a dus în Hades. Vântu-i de ură-n iubire, Gându-i de orb în privire, A vrut să le port în

Viața-i o Scară cu pași de timp Pe care urcăm spre Eternitate Și cu fiecare faptă-n treaptă Ne modelăm Veșnicia Ce va fi Dincolo de timpul Ce ne duce spre bucuria Nesfârșite-i trăiri

Două siluete contopite-n noapte Pe ascuns își dăruiesc calde șoapte Se ating cu mintea, își vorbesc cu gândul Și-n taină-și făuresc legământul Timpul îi ascultă și își dă cuvântul Aerul le

Scapă-mă Doamne De-ncântarea Ispitei De-a merge Pe drumul Plăcerii-n Trăire Voită cu Iubirea oprită De conduită.

Mi-a alunecat mâna în vis Ca palma pe trupu-ți deschis Spre orizonturi Și tainice lumi de iubit Și zburat în visul din vis Cu mâna-ți în mâna spre abis, M-am speriat De focul iubirii