Poezie
Strigat fara ecou
et in arcadia ego
1 min lectură·
Mediu
Strigăt fără ecou
(Et in Arcadia Ego)
Eu nu sunt un erou – pe frontul meu,
Dușmanul fără luptă s-a predat.
Eu nu sunt un erou – eu n-am semnat
Nici-un proces verbal, nici-un tratat.
Și n-am cerut nici o adeverință,
Că mi-am pus viața, libertatea, la bătaie –
Istoria m-a scos cu ușurință
Din fapte, din zăpezi, și din noroaie.
Și n-am și eu vreo diplomă, acolo,
Sau vreo medalie de tinichea,
Să-mi pun emoțiile toate-n ea,
Și să vă spun: Am fost și eu acolo!
Ei bine, da, eu nu sunt un erou,
Căci ghinionul m-a ferit de gloanțe –
Ca să cunosc, azi, noile instanțe,
Și noile paiațe de birou…
CE REVOLUTIE?! – CE CONSTITUTIE?!
Liber să tac – cât plămânii mă țin!
O instituție fără soluție –
DEMOCRATIA – mai doarme puțin.
Rămâne-o durere, un vis ne-mplinit,
Și-apoi, peste toate, mai clar definit,
Revine-acest strigăt frustrat de ecou:
In mine stă totuși închis un erou!!!
11.02.2003 – Gabriel Ghimpu
012336
0
Că am luptat, scăpat-am de cenzură,
Și totuși am rămas nedumerit,
De ce încă ne puenți pumnu-n gură.
Și libertatea asta e neprețuită,
Și ne-ndreptăm acum spre orizont,
Dar poate-i o direcție greșită,
Și-acolo ne așteaptă un nou front.
***
Luptăm ca altădată, dar gloria n-o să vină,
Căzut-a dictatura, dar tot ni se dictează,
Și dacă n-om veghea, cu conștiința trează,
Ajunge-vom din țară să fim doar o ruină.
Trist, prea trist, poate cu atât mai trist cu cât e și adevărat, mă bucur că cineva a scris și despre asta...suntem mulți care gândim așa, dar ni se bagă pumnul în gură....
Vă rog citiți poezia mea de la pagina http://www.poezie.ro/index.php/poetry/110660/index.html, dând importanță numai strofelor notate cu anii 1789, 1799-1800 și epilogul...mesajul adevărat al poezie e ascuns în ele...
Cu mult respect,
Îndatorat pentru curaj,
Al dvs sincer
Cernea Lucian