Poezie
Primăvara noastră
1 min lectură·
Mediu
Zgomotul fuge înfrânt în fața pianului,
violoncelul ridică steagul victoriei
pe fruntea mediocrității, iar noi trebuie
să fim spectatorii acestei victorii
împotriva superficialitații și a ignoranței.
În fiecare zi se nasc acorduri,
adevărate săgeți care trebuie să străpungă
trupurile de gheață ce nu cunosc căldura.
Puțini pași mai lasă urme de speranță
pe crizanteme înfrigurate,
aproape îndoliate, pe traseul funebru
al sufletului pierdut.
Am cules atâtea priviri entuziaste,
candide și pătrunse de lumină încât,
aș fi putut desena o primăvară în miezul iernii.
Și, totuși, suntem puțini care vrem
compania dorului, glasul viorii, sărutul verii
și îmbrățișarea pianului.
Când vom reuși oare să ne scăldăm
în propria noastră primăvară?
013.401
0
prea mult retorism,textul bate pasul pe loc, e demodat( multe clisee gen suflet pierdut,traseu funebru,fruntea mediocritatii,steagul victoriei si lista e lunga poate continua)
pare un text care l-ati scris demult si nu l-ati mai recitit
ultimele doua versuri dovedesc ca sunteti capabil de a scrie inteligent si original