Gabriel Daniel Dorobantu

Time after time the same people get born, time after time making the same history, time after time learning nothing from it, time after time dreaming of eternity, time after time returning

Imunå la chin si durere, se cuibåreste în minte, în suflet si în trup, asteptând så devinå împlinire ori frustrare.

Peisaj båtrân, cu valuri råsfirate, cu bårci sfârsite-n nisip si diguri argintate, cu påsåri tot mai triste în ploile uitate si fårå de nudiste si

Påmânt cu umbre dincolo de asfintit, cu gânduri sumbre, cu trupul mintit, bântuit de nåluci si ambitii desarte, de oameni nåuci cu privirea departe, încununat de

(1900) Nu-mi mai spui nimic. Nici måcar ca prezentå. Må asez si må ridic, îti zâmbesc de complezentå. Porti rochia decoltatå. Eu må mai uit la

vei merge si vei merge si nu vei întîlni un om doar santiere si iar santiere începute si nesfîrsite întinderi de fiare neîmblînzite påmînt cu asfalt si gropi de copite

Liberali si libertine, ocupanti liberatori, libertåtile stråine, erotism, eroi, erori.

Plåsmuirile beznei sunt påsåri de noapte, cu penaj scurt, tipåtor colorat, urmårite de faruri de påsåri de pradå, ce tin în pliscuri

a fost odatå un mår verde cu mere rosii de jur împrejur doar câmp înflorit a fost de douå ori aceeasi Marå o fatå frumoaså si bunå la suflet si

Timpul se hråneste cu trupurile noastre, ba uneori ne månâncå pânå si mintile, dar nu poate înghiti sâmburii vietii - sufletele.

Cuvântul, mårunt în vârful buzelor, scrâsnit printre dinti, rânjit în coltul gurii, zâmbit în obraji, râs în hohote, råspicat în råcnet, tremurat în simtiri, înghitit în

We have all the time in the world. There is plenty of time. The time is just enough. We are right on time. Time is passing by. We get short of time. Time is running out. We are out of time.

M-am pierdut pe drum si m-am întors så må caut, dar m-am gåsit complet uitat într-un imens tomberon, adulmecat de câini si scormonit de cersetori. Doi fiorosi jucau

Luminile noptii sunt aceleasi, indiferent de unde provin. Un câmp de licurici e un oras luminat, sau bolta înstelatå în oglinda unui lac, ori o multime de oameni care fumeazå

Cu capul încå moale pe pernå, am întins mâna så te caut si m-am trezit înselat de cerneala biletului rece.

Mâinile tåranului, amintind de cazna muncii lui, apucå pâinea si-i fac Sfânta Cruce, binecuvântând rodul.

Vinovat, ti-am sårutat lacrima pe sân si mi-am odihnit gândul lângå sufletul tåu. Mi-ai atins crestetul cu tremurul bårbiei, låsându-mi pe

Mâinile tåranului, amintind de cazna muncii lui, apucå pâinea si-i face Sfânta Cruce, binecuvântând rodul.

Må privesti cu ochi pågâni, frumoaså nerusinatå, stai întinså, despuiatå si-mi zâmbesti de dupå sâni. Fecioare, prin poienite, râd, cu pletele în

\"La chair est triste, hélas.\" - Stéphane Mallarmé PRIZONIERUL TIMPULUI Nu-mi mai spui nimic. Nici måcar ca prezentå. Må asez si må ridic, îti zâmbesc de

Stranger on a train. One who left the wound but still carries the pain. The rabbit for the hound. A tear in the rain.

\"A quiconque a perdu ce qui ne se retrouve jamais... jamais.\" - Baudelaire PRIZONIERUL DRAGOSTEI La o bere, la teraså, atâtea am privit trecând, dar tot singur viu

Au numit-o showgirl si-au ridicat cortina, dezvelindu-i farmecele, având-o din priviri, savurând-o, devorând-o si låsând-o singurå la Judecatå så le