Mediu
Pînă acum am întîlnit așa:
Unu: iubirea - ancoră
Ce răscolește adîncul sufletului
În timp de furtună,
Cu un maxim pe eclipsa de lună;
Doi: iubirea – pansament
Cultivată de femei caritabile
Dispuse să-ți aline durerea,
Masochiste tăindu-se-n cioburi, amabile;
Trei: iubirea – iederă
Lipicioasă, se bazează pe tine
Din cîrceii ei cu greu ai scăpare,
Cînd te desprinzi, în final – se usucă și moare;
Patru: iubirea – flacără
Ce arde totul și-ți lasă în drum
Inima friptă pe-o gramadă de scrum
Și-nfiptă-ntr-o țeapă – pustiu fara apă;
Cinci: iubirea - imposibilă
Nespusă zi de zi, ani de-a rîndul,
Respirînd doar în priviri ce străpung rutina din jur,
Realități paralele – se sperie gîndul;
Șase: iubirea – pădure
Te-așteaptă să te-ascunzi în ea ca un haiduc
Te-ajută, noapte de noapte,
Să-nfrunți realitatea – plutind printre șoapte.
Tîrziu, respins de somn, mă-ntreb:
Tu, ce dormi în cuibul din marginea cerului,
De m-ai iubi, de-ai vrea și ai putea,
Ce-aromă oare ar avea iubirea ta?...
Pervers cum mă știi și plin de imaginație,
Deja tînjesc după ea. Să fie oare felul al șaptelea?...
002711
0