Poezie
Munteanca
1 min lectură·
Mediu
Sunt doar închipuirea minții tale desfrânate
Munteancă frământată-n visul frunții mele!
Sunt doar chemarea stins-a lunii ce se-abate
În umbra ochilor târzii contur de iele.
Sunt doar un cerc pe sânul tau păgân
Munteancă sfântă, vis nebun de șoană!
Sunt doar un vânt soptit pe fruntea ta: “rămân …”
Dorit de tine și-alungat precum te-ncearc-o toană.
Sunt doar o taină a penumbrei celei mai fugare
Munteancă ce ai fi aleasă moartă, vie!
Sunt doar un joc ștrengar al tâmplei tale-amare
Ca viața ta ce nu-mi vei da vreodata mie.
012531
0
am incercat sa-mi imaginez cum va fi daca......in timp ce alergam in mijlocul ploii
si-am inchis ochii, si-am citit poezia ta si...m-am regasit in lumea mea...
rima este pur intimplatoare...ca toata viata mea....
\"Would you know my name
If I saw you in heaven?
Would it be the same
If I saw you in heaven?\"