Poezie
ea
1 min lectură·
Mediu
ea
când fluiera străină pe lângă calota glaciară
când sărea într-un picior între două flori de vară
când își topea sângele rece în soarele amiezii
când ironiza frigul ce-i agresa piscul sânilor zbing
râdea ca un capucino amar sau dulce nu contează
uneori sprânceana-i sălta roșu în sus
bătea din picior și ochi-i mușcau viața
se teamea sa vină să plece să sărute
dorea
mirosea a galaxii liliac vânt
și a început de secol
002520
0