Am visat odată
că printre bănci de carton ne vom scrie povestea
cu lumânări de sticlă,
cu unghii de ceară,
cu blanc și cu cifre.
Ne-am împotmolit stupid
la un exercițiu banal:
”limită când
Te-am visat odată ca o lumină agresivă
ce-mi pudrai patul
cu extazul miilor de lilieci adormiți
și-mi desenai furtuni de pe mare
în ceașca de cafea
păstrată pe masă afară,
cafeaua din umbra
