Chemarea ta...

Cea mai mare greseala ia nastere atunci cand devenim oglinda persoanei iubite,cand nu mai suntem noi..Fiecare trebuie sa stie ca de fapt iubeste eul pururi distinct,misterios al celuilalt..,,tangibilul necunoscut\".Nu pe noi trebuie sa ne gasim in cel pe care il dorim...ci pe el,asa cum e, el care te face sa zambesti cu sufletul tocmai pentru ca iti este complementar...pentru ca aduce un plus minusurilor tale de viata,o nota de melancolie in mijlocul rasului tau optimist...sau,dimpotriva,o sete neostoita de viata tristetii tale devenita metafizica..nimeni nu se vrea de fapt pe sine la patrat...de abia ne descurcam cu noi insine..
Chemarea ei,cred eu, si-ar gasi destula tarie pentru a-si afla raspunsul,limitandu-se la,,Da-mi mana...ramai cu mine.\"
Dezarmant de simplu si pur...cald si hotarat.O solutie de netagaduit,plina de curaj si asumare a ei, pentru orice chemare.