Tu strigi degeaba.
(Doar liniștea-mi zbârnâie pe la urechi.)
E noapte.
Și tu strigi, cu voce de vată.
(Parc-aș fi, parcă suntem
Într-o nuvelă de E.A.Poe.)
Ba nu, ba nu!
Aia era o
Ce-ți veni
Să stai așa in drum?
Dă-te la o parte, n-auzi?
Prea târziu.
-Ca și cum șina de cale ferata
ar putea fugi din fața trenului!-
Uite câte găuri ai,
Câte săgeți ți-au străbătut
Te privesc in ochi
și nu mă risipesc,
nu-mi tremură gândul,
iar clipa mi-e dalbă!
De mult, inca de la inceputuri,
pe la tâmple-mi adii
racoros cu aripa!
...ți-e zveltă alura!
Ludică ești,
Stau
în plină lumină.
Minunile lumii mă pătrund,
mă acopera,
Sângele-n valuri îmi cântă
prin vene.
Un fulger de-o clipa -
eternitatea-
in mine cazand,
facandu-ma una cu totul,
O viata...
Ce te doare,
Trup de floare,
Când te-ascunzi
În întuneric?
De ce plop
Vârfu-ți îngropi
În azur
De departare?
Poți sa-mi spui
De mila cui
Te frângi in noapte
Suflete?
Ce să fac dacă te iubesc banal
Din cuprins până-n necuprins
Si asta numai in patul conjugal?
Ce să fac dacă-mi crești din carne
Ca vâscul din trunchiul stejarului...
Ce sa fac daca nu pot fi
Doamne, du-ma departe de mine,
Desparte-mă de sinele meu arzator,
Fă-mă un zbor albastru, rotund, clocotitor.
Durerea cea dulce a zilelor mele
Fă-o, Doamne, pulbere de stele!
Hiperbola de
