Poezie
Astenie
1 min lectură·
Mediu
Doamne, du-ma departe de mine,
Desparte-mă de sinele meu arzator,
Fă-mă un zbor albastru, rotund, clocotitor.
Durerea cea dulce a zilelor mele
Fă-o, Doamne, pulbere de stele!
Hiperbola de curcubeu, arcuieste-mă
Peste universul intreg, să-l cuprind,
Să-l legăn, să-i cânt, ușurel
Din brațe timpul să i-l desprind.
...De la un infinit la altul
Gândul meu aleargă, iși pierde șirul,
Se disipă...Doamne, ce mai albastru,
Și câtă risipă!!!
31 martie 2008
023344
0
daca incerc sa fiu amabil, poezia e faina si daca incerc sa fiu in totalitate realist, poezia nu prea \'face\' multe(limbajul de gimanziu + rima care ba exista, ba nu exista).
sfat: incercati ceva mai simplu, chiar daca si poezia de fata e simpla, dar nu conteaza. daca aveti incredere, veti reusi. cred :)
p.s. aveti o greseala, in ultima strofa, penultimul vers, la albastru**
Laur