Se spulberă vraja ce nu-mi dădea pace,
Ce-mi tulbură viața de-o vreme încoace.
Ce-mi stăruie-n minte? Dorințe nespuse,
Dând rime stupide iubirii ascunse.
Dojană în suflet, amar în
O altă durere se naște în mine,
Fiica furiei fără sfârșit.
Călcăm pe alături, alte destine,
Vorbim fără noimă și nesocotit.
Aștept o furtună, ceva din afară,
Să spele rușinea ce asupra-mi
Chipul semeț,
copilă nătângă!
Nu-l crede, alungă
Acel îndrăzneț!
Scara îngustă,
Ușor poate-ascunde,
Pe-acela ce gustă
Din buze arzânde.
Vremea trece încet pentru voi:
Copii glumeți,
