Poezie
Noapte alba
1 min lectură·
Mediu
Se spulberă vraja ce nu-mi dădea pace,
Ce-mi tulbură viața de-o vreme încoace.
Ce-mi stăruie-n minte? Dorințe nespuse,
Dând rime stupide iubirii ascunse.
Dojană în suflet, amar în gâtlej,
Privire neghioabă și-n creier vârtej.
Speranța rămâne sfânt legământ
Când luna apune din nou pe pământ.
001.515
0