Plângând neantizat de sfera
ce mă cuprinde infernal
vâslesc haotic printre vise
și urmărit constant de era
ce m-a lovit mai în aval
las porțile deschise
însingurat mă lupt cu focul
aprins
Galaxii vide se zbat în tenebre...
Neantul suferă rănit în vanitate...
Afonii fredonează melodii celebre...
E plină lumea de zeități clonate...
Taurii se-ndrăgostesc de matadori...
Lacrimi de
În era-n care totul pare haos
și oamenii devin marionete,
te plouă-n cap chiar stînd sub naos
prin crăpăturile umbrelei de versete.
Cînd Cel de Sus a cam uitat să ierte
în schimb a început
