[{"_1":2,"_281":-5,"_282":-5},"loaderData",{"_3":4,"_68":-5,"_69":70},"root",{"_5":6,"_7":8,"_9":10,"_11":12,"_13":6,"_14":-5,"_15":16,"_17":18},"isDev",false,"gaTrackingId","G-4EQE7H5EZR","clarityProjectId","apt6lzgg5m","rybbitSiteId","2cdf7dab158a","showCacheClear","user","listLayout","auto","navigation",{"_19":20,"_35":36,"_58":59},"movements",[21,26,29,32],{"_22":23,"_24":25},"label","suprarealism","href","/curente-literare/suprarealism",{"_22":27,"_24":28},"dadaism","/curente-literare/dadaism",{"_22":30,"_24":31},"Generatia27","/curente-literare/generatia-27",{"_22":33,"_24":34},"Romantism","/curente-literare/romantism","revistaCategories",[37,40,43,46,49,52,55],{"_22":38,"_24":39},"regional","/revista/rubrica/regional",{"_22":41,"_24":42},"Actualitate - Evenimente - Stiri","/revista/rubrica/evenimente",{"_22":44,"_24":45},"Analize - Concepte - Tehnica Literara","/revista/rubrica/dialog",{"_22":47,"_24":48},"Anunturi Agonia.Net","/revista/rubrica/carti",{"_22":50,"_24":51},"Articole de interes general","/revista/rubrica/creativ",{"_22":53,"_24":54},"Concursuri - Burse - Tabere","/revista/rubrica/arta",{"_22":56,"_24":57},"Cronici de cenaclu","/revista/rubrica/recenzii","activeContest",{"_60":61,"_62":63,"_64":65,"_66":67},"slug","concurs-eterna-epigrama","title","Concurs Eterna Epigramă","deadline","2026-04-08T01:43:51.445Z","status","active","routes/atelier.$username","routes/atelier.$username.$type.$id.$slug",{"_71":72,"_130":-5,"_114":131,"_182":183,"_217":-5,"_218":6,"_219":85,"_220":6,"_221":6,"_222":6,"_223":6,"_224":6,"_225":6,"_226":96,"_227":6,"_228":115,"_229":230,"_236":237,"_238":239,"_261":262,"_263":264,"_266":-5,"_267":268,"_269":6,"_270":271,"_272":6,"_273":6,"_274":275,"_279":85,"_280":96},"content",{"_73":74,"_60":75,"_62":76,"_77":-7,"_78":79,"_71":80,"_81":82,"_83":84,"_110":111,"_118":119,"_120":121,"_122":123,"_66":124,"_125":102,"_126":6,"_127":-5,"_128":6,"_129":6},"id",159248,"cu-o-negresa","... cu o negresă","subtitle","type","poezie","urechile mi s-au sculat\r\ncând am auzit cum îți fremătă trupul\r\naproape am paralizat când m-am uitat,\r\ncă te apropii de mine ca duhul.\r\nte-am atins, cu sfială,\r\naproape tremurând,\r\nte-am dezbrăcat, erai goală\r\nîn fața mea juisând...\r\nte-am iubit\r\nde câte ori nici nu mai știu...\r\nnoaptea s-a sfârșit\r\nși ai plecat într-un crepuscul auriu...\r\n\r\nte mai aștept, ești frumoasa din poveste\r\ncu toate că zâna nu avea prea multe gânduri perverse...\r\n\r\ndar uite mă oftic,\r\npentru că la noaptea iar o să fac sex cu o negresă-n vis...\r\n","excerpt","urechile mi s-au sculat\r\ncând am auzit cum îți fremătă trupul\r\naproape am paralizat când m-am uitat,\r\ncă te apropii de mine ca duhul.\r\nte-am atins, cu sfială,\r\naproape tremurând,\r\nte-am dezbrăcat,","author",{"_73":85,"_86":87,"_88":89,"_90":91,"_92":-5,"_93":94,"_95":96,"_97":96,"_98":99,"_100":-7,"_101":102,"_103":104,"_105":106,"_107":108,"_109":6},14649,"username","fluerasu-petre","displayName","Fluerașu Petre","avatar","/uploads/avatars/14649.webp","oauthAvatar","badges",[],"followers",0,"following","bio","Petre Andrei Fluerașu s-a născut în 1987, în București. A urmat cursurile gimnaziale la liceul teoretic \"Nicolae Iorga\". A terminat cursurile liceale în cadrul Colegiului…","joinedAt","isVerified",true,"location","Bucuresti","website","www.arcada.org.ro","motto","Dao flows...","isBot","stats",{"_112":96,"_113":96,"_114":115,"_116":117},"score","likes","comments",2,"views",3507,"tags",[],"createdAt","2006-01-07T00:00:00.000Z","updatedAt","2026-03-01T17:16:02.000Z","published","allowComments","explicit","userVote","isOwner","isSaved","currentUser",[132,153,160,168,175],{"_73":133,"_83":134,"_71":143,"_120":144,"_112":96,"_113":96,"_127":-5,"_145":6,"_146":147,"_148":96,"_149":6,"_66":150,"_151":-7,"_152":-7},341867,{"_73":135,"_86":136,"_88":137,"_90":138,"_92":-5,"_93":139,"_95":96,"_97":96,"_98":-7,"_100":-7,"_101":102,"_103":140,"_105":141,"_107":142,"_109":6},4698,"silvia-caloianu","silvia caloianu","/uploads/avatars/4698.webp",[],"Chisinau","https://www.facebook.com/sylvi.caloianu","Tristețea mea aude nenăscuții câini / pe nenăscuții oameni cum îi latră (Nichita Stănescu)","nu imi prea suna in contex \\\"fremătă\\\" (\\\"cum îți fremătă trupul\\\")","2006-01-07T19:43:58.000Z","isLiked","replies",[],"replyCount","isOwnComment",1,"editorId","editorName",{"_73":154,"_83":155,"_71":157,"_120":158,"_112":96,"_113":96,"_127":-5,"_145":6,"_146":159,"_148":96,"_149":6,"_66":150,"_151":135,"_152":137},341877,{"_73":85,"_86":87,"_88":89,"_90":91,"_92":-5,"_93":156,"_95":96,"_97":96,"_98":-7,"_100":-7,"_101":102,"_103":104,"_105":106,"_107":108,"_109":6},[],"Da, am uitat aul... Este fremata... Si intradevar, nu prea suna bine privind in contextul general al poeziei... Cred ca am sa ma gandesc la o alta varianta si poate am sa revin cu modificarile...\r\n\r\n\r\nVa multumesc pentru observatii...\r\n\r\nPetre","2006-01-07T20:05:03.000Z",[],{"_73":161,"_83":162,"_71":164,"_120":165,"_112":96,"_113":96,"_127":-5,"_145":6,"_146":166,"_148":96,"_149":6,"_66":167,"_151":135,"_152":137},341883,{"_73":85,"_86":87,"_88":89,"_90":91,"_92":-5,"_93":163,"_95":96,"_97":96,"_98":-7,"_100":-7,"_101":102,"_103":104,"_105":106,"_107":108,"_109":6},[],"o varianta ar fi:\r\n\r\n\\\"urechile mi s-au sculat\r\nauzind cum freamata trupul tau...\\\"\r\n\r\n\r\nPetre","2006-01-07T21:48:26.000Z",[],3,{"_73":169,"_83":170,"_71":172,"_120":173,"_112":96,"_113":96,"_127":-5,"_145":6,"_146":174,"_148":96,"_149":6,"_66":167,"_151":135,"_152":137},341886,{"_73":85,"_86":87,"_88":89,"_90":91,"_92":-5,"_93":171,"_95":96,"_97":96,"_98":-7,"_100":-7,"_101":102,"_103":104,"_105":106,"_107":108,"_109":6},[],"si inca o varianta, cred ca pana la urma cea care va ramane finala:\r\n\r\n\\\"instantaneu urechile mi s-au sculat\r\ncaci auzeam cum ca vantul de vara iti adie trupul\\\"...\r\n\r\n\r\nSper ca este o varianta mai buna...\r\n\r\n\r\nPetre","2006-01-07T21:48:20.000Z",[],{"_73":176,"_83":177,"_71":179,"_120":180,"_112":96,"_113":96,"_127":-5,"_145":6,"_146":181,"_148":96,"_149":6,"_66":167,"_151":135,"_152":137},341903,{"_73":135,"_86":136,"_88":137,"_90":138,"_92":-5,"_93":178,"_95":96,"_97":96,"_98":-7,"_100":-7,"_101":102,"_103":140,"_105":141,"_107":142,"_109":6},[],"punctele de suspensie nu au nici un sens, sunt doar abuzive. ","2006-01-07T21:50:51.000Z",[],"otherWorks",[184,194,206],{"_73":185,"_60":186,"_62":187,"_78":79,"_71":188,"_81":189,"_83":84,"_110":190,"_118":192,"_120":193,"_66":124,"_125":102,"_126":6},1783568,"trebuie-sa-inceapa-razboiul","trebuie să înceapă războiul"," $\\\"Photobucket\\\"$ \r\n\r\n\r\nTemple of the evil, Temple of the weak\r\nno one knows how bad he feels\r\nLate-night innuendo, temptation of the key\r\n\\\"Live with the Blacksheep, live with me\\\"\r\n\r\nSonata Arctica – Black Sheep!\r\n\r\noamenii nu înțeleg pacea\r\n\r\ndin înălțimi bisericile își conservă morții în pâine\r\napropie-te de altar\r\nfă o baie în sânge, fă o baie în vin\r\npreoții albi îți fură sufletul cu lingurița\r\nSan Sebastian arde\r\nsoarele e prea puternic pentru filosofii\r\n\r\nvin ploile\r\nnu mai visa\r\nînțelege, suferă și zâmbește \r\ncocaină între pulpe\r\nzeii păgâni au murit împreună cu noi\r\nridică inelul spre cer\r\npe copac se cațără oamenii-termită\r\ntot mai sus\r\npână când soarele îi va arde\r\ntopindu-le sucurile\r\n\r\nunde este adevăratul țânțar?\r\n\r\nsângele arată mai bine în pocale de argint\r\n\r\ne simplu\r\n\r\npentru a fi noi înșine\r\navem nevoie de război \r\n","Temple of the evil, Temple of the weak\nno one knows how bad he feels\nLate-night innuendo, temptation of the key\n\\\"Live with the Blacksheep, live with me\\\"\n\nSonata Arctica – Black Sheep!\n\noamenii nu",{"_112":96,"_113":96,"_114":167,"_116":191},7023,[],"2008-05-17T00:00:00.000Z",{"_73":195,"_60":196,"_62":197,"_78":198,"_71":199,"_81":200,"_83":84,"_110":201,"_118":203,"_120":205,"_66":124,"_125":102,"_126":6},1782275,"michael-crichton-despre-maimuta-viitorului","Michael Crichton, despre maimuța viitorului","articol"," $\\\"Photobucket\\\"$ \r\n\r\n\r\nMichael Crichton, părintele thrillerului, revine în atenția cititorilor cu un nou roman cult, analizând în stilul deja caracteristic o problemă foarte actuală. În “Next”, descoperim imaginea ascunsă a luptei pentru însăși celula umană, care este tranzacționată pentru milioane de dolari între instituții, laboratoare sau universități. Crichton pleacă de la controversele legate de cercetarea genetică pentru a ataca industria ingineriei de acest tip din America. Construindu-și povestea în jurul unor puncte fierbinți, autorul american ne convinge de pericolele care se ascund în spatele acestor programe, reușind ca prin exemple foarte concludente să ne facă să înțelegem problema la adevărata ei magnitudine.\r\n\tFluent, romanul îl poartă pe cititor prin realități paralele, aruncându-l din junglă până în vârful zgârie-norilor și de pe plajele din Hawaii în laboratoarele ascunse sub deșert. Folosind informații reale, Crichton construiește cadrul romanului foarte bine, contextualizând informațiile și oferind numeroase puncte de plecare celor interesați de domeniu. Fără să evite subiectele deja tabu, scriitorul trage un semnal de alarmă, scoțând în evidență interesele imense care se învârt în jurul acestei industrii din ce în ce mai importantă. Cartea, prin acțiunea de multe ori halucinantă, scoate în evidență câteva dintre aceste posibilități, care pe cititor nu pot decât să îl pună pe gânduri. În curând, iepuri strălucitori ne vor zâmbi din fiecare copac: ”Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuia să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reușea să și-o alunge din minte. Și acesta era, bineînțeles, motivul pentru care făceai artă.\r\n\tNu artă de dragul artei. Ci artă în beneficiul lumii, artă ca să ajuți mediul. Acesta era obiectivul lui Mark Sanger și el era hotărât să îl atingă.”\r\n\tConcentrându-se pe acțiune, Michael Crichton construiește personaje autentice, reale, reușind să creeze adevărate tipologii. Fără să alunece în desuetudine, autorul american moralizează povestea, aflându-se de partea purității genetice într-o luptă inegală. Cititorul pășește alături de Dave, copilul maimuță, într-o lume dură, o lume dominată de interese ascunse. Trăim alături de personaje drama descoperirilor și, pe măsură ce aceștia înțeleg că lumea în care trăiesc nu este ceea ce credeau, acțiunea capătă proporții neînchipuite. Un maestru al conspirațiilor mondiale, Crichton nu se sfiește să acuze, reușind de fiecare dată să fie credibil. Lumea se află pe muchia unui cuțit genetic, iată concluzia pe care cititorul o acceptă în urma lecturii.\r\n\t“Next” impresionează prin multitudinea detaliilor și prin forța descrierilor. Personajele par oameni de lângă noi, iar asta adaugă poveștii o notă de dramatism. Crichton nu se referă ca în Jurassic Park la o realitate îndepărtată, o simplă ficțiune, ci vorbește despre ziua de mâine, când tot ceea ce cunoaștem ar putea să fie contrazis. Un pasionat al științei, autorul american oferă motive plauzibile și explică foarte bine dezastrul pe care exploatarea genetică sălbatică îl poate aduce. Nimeni nu știe până unde putem merge, iar în goana perpetuă după următorul brevet, omenirea s-ar putea să ajungă prea departe. Atunci, în clipa în care vom înțelege, va fi prea târziu. Maimuțele vor înjura probabil în toate limbile pământului, vor lovi cu picioarele, dar nu vor mai reuși să schimbe încă o dată lumea: ”Într-adevăr, în ziua următoare, maimuța începu din nou să vorbească, dar tușind spasmodic și scuipând urât, niște cheaguri galben-verzui. Gorevici decise că era mai bine să filmeze animalul atunci, așa că se duse să-și ia echipamentul din mașină, se împiedică și scăpă camera într-un șanț cu noroi. Carcasa se crăpă. Și toate astea doar la trei metri de ușa depozitului.\r\nBineînțeles, în tot orașul Medan nu reușiseră să găsească nici măcar o cameră video decentă. Așa că fuseseră nevoiți să aducă una cu avionul, din Java. Iar acum așteptau sosirea camerei, în timp ce maimuța înjura, lovea cu picioarele, tușea și îi scuipa, din interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap.\r\n- Dumnezeule, ce temperament!\r\nGorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă:\r\n- Cât mai durează? \r\nPuștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura.”\r\nCa de obicei, Michael Crichton se dovedește a fi un autor foarte bine documentat, oferind în finalul romanului o listă bibliografică impresionantă, pe care un cunoscător nu poate să o considere decât foarte bună. Fără a avea pretenția unei exhaustivități ideatice, Crichton rezumă filosofia romanului într-un eseu, scoțând în evidență probleme grave. Astfel, oricând de șocant ar suna, astăzi un om are drepturi mai mari asupra unei imagini a sa decât asupra unei părți a propriului țesut. Fără să evite cuvintele dure, Crichton condamnă companiile care nu se gândesc decât la profit și explică cum această goană după brevete și titluri de glorie nu face decât să împiedice cercetarea și să afecteze bolnavii. Iar asta nu poate fi justificat printr-o lege.\r\nStilul este rafinat, Michael Crichton reușind să împletească acțiunea cu amănuntele științifice. Cartea oferă un mozaic echilibrat de dialog și descriere, pendulând între diferitele viziuni ale personajelor și reușind să ofere o imagine de ansamblu a subiectului. Fără a altera credibilitatea poveștii, naratorul omniscient îl ajută pe cititor să înțeleagă mai mult, obiectivizând scenele și folosind numeroase artificii stilistice pentru a dinamiza acțiunea. \r\nOferind speranță, Crichton se adresează cititorilor optimiști, explicându-le că ei pot schimba ceva. Fără a fi o odă mortuară, “Next” impresionează prin duritate și detalii fascinante. Cartea oferă soluții, fără a condamna însă fără drept de apel starea actuală. Până la urmă, goana după bani este înțeleasă și acceptată ca o componentă naturală a ființei umane. Vrem mai mult, este normal să ne dorim nemurirea. Confruntate cu spectrul înfrângerii iminente, personajele recurg la gesturi disperate. Am fi gata să îi transformăm pe toți cei din jurul nostru în sclavi doar pentru a reuși să ne atingem idealurile... Și cu toate că se întâmplă lucruri incredibile, în final totul revine pe un făgaș normal. Viața găsește întotdeauna o cale: ”Una peste alta, lucrurile se rezolvară mult mai bine decât se așteptase vreunul dintre ei. Familia era ocupată, dar toată lumea se descurca. Existau numai două motive de îngrijorare. Henry observă că lui Dave îi apăruseră câteva fire de păr argintii în jurul botului. Asta însemna că era posibil ca Dave, la fel ca majoritatea celorlalte animale transgenice, să moară mai repede decât era normal.\r\n\tIar într-o zi de toamnă, în timp ce Dave mergea cu Henry la târgul local, ținându-l pe Henry de mână, un fermier în salopetă se apropie și spuse:\r\n\t- Mi-ar plăcea să am unul care să muncească la ferma mea.\r\n\tUn fior de gheață îi trecu lui Henry pe șira spinării.”\r\n\tMichael Crichton ne obligă în “Next” să ne reanalizăm principiile, fără să putem evita subiecte controversate. Abordând problematica ingineriei genetice dintr-o perspectivă nouă, romanul ne încântă prin însăși pericolele pe care le anunță. Lumea este un loc violent, iar greșelile costă mult. Impulsul oferit de scriitor ne convinge să analizăm mai atent propria filosofie asupra vieții. S-ar putea să descoperim intrigați că problemele pleacă chiar de la noi. Iar în momentul acela, poate vom înțelege că la fel de bine putem să fim viitorul sau, de ce nu, trecutul...\r\n\tMichael Crichton construiește în Next o lume fascinantă, o lume a viitorului în care orice este posibil. Cititorii sunt aruncați într-un carusel înnebunitor, un show pe care autorul îl regizează pentru a ne radiografia un viitor dur, lipsit de floricele emotive. Mai este doar un pas până la clipa când omenirea va fi capabilă să altereze ciclul viață-moarte. Și abia atunci vom afla ce contează mai mult, banii, puterea, sau iubirea...\r\n\t\r\n\r\n\r\nBibliografie\r\n\r\nMichael Crichton – Next – Polirom – 2007 \r\n\r\n","Michael Crichton, părintele thrillerului, revine în atenția cititorilor cu un nou roman cult, analizând în stilul deja caracteristic o problemă foarte actuală. În “Next”, descoperim imaginea ascunsă",{"_112":96,"_113":96,"_114":96,"_116":202},7181,[204],"books","2008-05-09T00:00:00.000Z",{"_73":207,"_60":208,"_62":209,"_78":198,"_71":210,"_81":211,"_83":84,"_110":212,"_118":215,"_120":216,"_66":124,"_125":102,"_126":102},1781923,"lee-child-mister-si-pasiune-in-stilul-reacher","Lee Child, mister și pasiune în stilul Reacher"," $\\\"Photobucket\\\"$ \r\n\r\n\r\nConsiderat unul dintre cei mai mari scriitori britanici actuali, Lee Child a devenit faimos pentru cărțile sale polițiste, care urmăresc de fiecare dată aventurile fostului ofițer american Jack Reacher. În “Nimic nu e ușor”, Child îmbină acțiunea frenetică cu suspansul specific anchetelor, reușind să îl țină pe cititor alert de la prima până la ultima pagină. Descoperi o dată cu personajele secrete șocante, iar anumite scene impresionează prin cruzimea dusă până la extrem.\r\n\tCartea este brutală, iar Reacher ilustrează perfect eroul american, dur, bărbatul care nu renunță niciodată la idealurile sale. Cu o minte brici, aidoma unui ceas elvețian, bazându-se pe forța pumnului și pe încrederea insuflată celorlalți, Reacher își dovedește încă o dată puterea, reușind să rezolve problemele și să îi salveze pe cei din jurul său de o soartă mai rea decât moartea. Autorul își șochează cititorii prin imaginile create, reușind să sugereze tăria de spirit a personajelor. Tonul folosit este însă natural, sporind și mai mult starea de derută a cititorilor. Ai nevoie de o doză mare de cinism pentru a suporta imaginile adesea de o cruzime inimaginabilă: ”- Au scos afară vreo duzină dintre noi. Probabil că aveam toți aceeași zi de naștere. Ne-au dus într-o curte. Primul lucru pe care l-am văzut a fost o găleată mare cu smoală, așezată deasupra unui arzător. Fierbea. După aia, am văzut că lângă găleată era un bloc mare de piatră, negru de sânge uscat. Un gardian a luat o macetă și a început să urle la tipul care era primul la rând. Prizonierul de lângă mine, care vorbea puțin engleza, mi-a tradus. Gardianul spunea că ai de ales. Existau trei posibilități. De ziua noastră, aveam să ne pierdem câte un picior. Prima alegere, stângul sau dreptul. A doua alegere, pantaloni lungi sau pantaloni scurți. Adică ne tăia piciorul deasupra genunchiului sau dedesubt. A treia, folosim găleata sau nu. Smoala fierbinte închide arterele și cauterizează rana. Dacă nu foloseai găleata, sângerai până la moarte. Aveam de ales.\r\nNimeni nu vorbi.\r\nHobart continuă:\r\n- Am ales stângul, pantalonii lungi și găleata.”\r\nAcțiunea se derulează rapid, cititorul este confruntat dintr-o dată cu personaje misterioase, pe care ajunge să le cunoască treptat. Child nu dezvăluie aproape nimic, rezumându-se la detalii fizice. Dialogurile lacunare nu ajută la identificarea psihologică a personajelor, cititorii fiind nevoiți să facă adevărate exerciții de comunicare non-verbală. Gesturile, posturile, atitudinile, toate simbolizează ceva, toate înseamnă ceva pentru Reacher, iar cititorii sunt aruncați într-o lume în care ceasurile din cap sună întotdeauna la fix.\r\n“Nimic nu e ușor” amintește adesea de poveștile clasice de la Hollywood, derulându-se după rețeta care a fascinat generații. Cu toate că folosește câteva clișee specifice genului action, Lee Child scrie original și reușește să ofere tensiune, să te facă să te temi pentru viața personajelor. Deși intuiești că totul se va termina până la urmă bine, trăiești fiecare scenă pe muchie de cuțit, oscilând între speranță și îndoială. Considerat un maestru al genului, Child demonstrează încă o dată că o carte de acțiune scrisă bine este o adevărată operă de artă.\r\nAcțiunea romanului se derulează în New York, iar personajele sunt desprinse din tipologiile celui mai activ oraș din lume. Într-o lume a terorii, a minciunilor, a banilor ascunși în saci de plastic, Jack Reacher trebuie să se descurce, să rezolve misterul plecând încă și încă o dată de la zero, reinventându-se. Personajul principal dovedește pe parcursul cărții tărie de caracter, fiind gata întotdeauna să renunțe la propria persoană pentru ceilalți. Finalul, în care el pleacă învăluit în ceață, este exemplar pentru capacitatea lui de a trăi întotdeauna pe cont propriu. Nici măcar iubirea nu îl poate ține în loc pe Reacher. \r\nImpetuos, stilul lui Lee Child trezește în cititori instinctul aventurii. Vrei să îi urmezi eroii, vrei să ai parte și tu de aventurile acestora, vrei să te bucuri de posibilitățile nelimitate pe care ți le oferă libertatea absolută. Jack Reacher știe că nu se poate baza decât pe el însuși, iar asta îi conferă putere, trăsătură care domină interacțiunea sa cu celelalte personaje. Singur, în noaptea adâncă, Reacher este prototipul omului spre care tânjim cu toții. Invincibil: ”Reacher își recuperă arma la unsprezece și treizeci și patru și porni înapoi luând-o pe drum, pentru că astfel avea să ajungă mai repede, în vreo șaptezeci și cinci de minute. Era obosit, dar mulțumit. Scosese din funcțiune trei degete care puteau apăsa pe trăgaci, reducând forțele inamice la cincizeci și șapte la sută din capacitatea inițială. Continuă să meargă. Singur în întuneric. Invincibil.\r\n\tDupă ce străbătuse aleea care ducea la Grange Farm și văzuse casa, întunecată și tăcută, senzația de bine îi dispăru. Spuse parola de cinci-șase ori. La început, cu voce scăzută, apoi mai tare.\r\n\tCanaries, canaries, canaries.\r\n\tNu primi niciun răspuns.”\r\n\tStilul lui Lee Child este vitalizant, axat pe acțiune. Frazele scurte dinamizează cartea, iar dialogurile realiste o apropie de cititor. Ești acolo, lângă personaje, le vezi cum acționează și cum suferă, simți prin intermediul lor. Axându-se pe catharsis, cartea îl lasă pe cititor să se simtă puternic, îi oferă o viziune integrală prin intermediul unui narator omniscient care definește cadrul poveștii. Plecând de la un incident aparent banal, o vizită la cafeneaua din colț, Reacher se vede aruncat într-un carusel înnebunitor care îi pune în pericol în nenumărate rânduri viața.\r\n\tLee Child preia în cărțile sale un stil de viață nefamiliar, cel american, și încearcă să îl transpună în totalitatea sa ideatică. Iată de ce vom regăsi în personajele sale acele calități mitice ale primilor coloniști, acea dorință de a înfrunta viața și de a te bucura exploziv de fiecare dintre micile ei plăceri. Impresionant prin forța scriiturii, Lee Child duce mai departe visul american, insuflându-i lui Reacher calitățile care au ajutat America să cucerească lumea. Refuzându-și prețiozitatea specific britanică, Child construiește acțiunea brutal, natural, folosindu-se mai mult de instinct și mai puțin de tehnici narative avansate. Cărțile sale dure, aidoma unei băuturi tari, aduc aminte de mari autori americani ca Thomas Harris (Tăcerea mieilor, Hannibal, Dragonul roșu), David Morrell (seria Rambo) sau Jeffrey Deaver (Colecționarul de oase). Rămânând mereu fidel stilului propriu, Child o ia de la capăt, iar aventurile lui Reacher sunt gustate de milioane de cititori din întreaga lume: “Lane se răsuci către Addison și-i ordonă:\r\n- Du-te să vezi ce dracu face Perez. Ar fi trebuit să se întoarcă de acum.\r\n- Reacher e afară, spuse Jackson. De-aia nu s-a întors Perez.\r\nLane zâmbi.\r\n- Și ce ar trebui să fac? Să ies și să cercetez? Nici pomeneală. Pentru că exact acum Reacher trece pe lângă biserica din Bishops Pargeter.\r\n\tReacher era ghemuit lângă ușa bucătăriei, alegând unul dintre lucrurile pe care le avusese Perez la el. Un MP5K, cu un încărcător cu treizeci de gloanțe. O lanternă, acum spartă. Două cuțite de bucătărie, unul zimțat, altul cu lama dreaptă. Reacher băgă un cuțit în pantof. Ridică arma semiautomată și o atârnă pe umărul stâng. Apoi se întoarse către hambare. Reacher, singur în întuneric. Luând-o de la capăt.”\r\n\tO carte puternică, “Nimic nu e ușor” este o incursiune aproape fatală într-o lume dominată de violență. Degete rupte, arme descărcate în capul adversarilor, aventuri, erotism, bărbați fără mâini și picioare, milioane de dolari, toate fac parte din universul zilnic al lui Jack Reacher. Pășiți alături de eroul care a fascinat America într-o lume paralelă, unde vinul este mai dulce iar sângele nu pătează. Lee Child ne invită să o luăm încă o dată de la capăt. Tot ceea ce ne trebuie avem deja în noi înșine. Iar gloanțele se găsesc pretutindeni...\r\n\r\n $\\\"Photobucket\\\"$ \r\n\r\n\r\nBibliografie\r\n\r\nLee Child – Nimic nu e ușor – Reader’s Digest – 2007 \r\n\r\n","Considerat unul dintre cei mai mari scriitori britanici actuali, Lee Child a devenit faimos pentru cărțile sale polițiste, care urmăresc de fiecare dată aventurile fostului ofițer american Jack",{"_112":96,"_113":96,"_114":213,"_116":214},16,15915,[204],"2008-05-07T00:00:00.000Z","canonicalContext","isFollowing","authorId","canModerateText","canModerateComment","canComment","canDistinguish","canReportText","canReportComment","starCount","isStarred","textStatus","textRelations",{"_231":-7,"_232":233,"_234":235},"parent","translations",[],"replici",[],"collections",[],"similarTexts",[240,245,249,253,257],{"_73":241,"_62":242,"_24":243,"_244":89},1757857,"Lansare de carte: Petre Fluerașu – De sărbători, dăruiește iubire!","/atelier/fluerasu-petre/articol/1757857/lansare-de-carte-petre-fluerasu-de-sarbatori-daruieste-iubire","authorName",{"_73":246,"_62":247,"_24":248,"_244":89},1731381,"Arcada, numărul VI","/atelier/fluerasu-petre/presa/1731381/arcada-numarul-vi",{"_73":250,"_62":251,"_24":252,"_244":89},1738572,"South Park, serialul care a schimbat lumea","/atelier/fluerasu-petre/articol/1738572/south-park-serialul-care-a-schimbat-lumea",{"_73":254,"_62":255,"_24":256,"_244":89},1734486,"Ionuț Caragea și un transplant de senzații","/atelier/fluerasu-petre/articol/1734486/ionut-caragea-si-un-transplant-de-senzatii",{"_73":258,"_62":259,"_24":260,"_244":89},1747307,"Gândaci","/atelier/fluerasu-petre/poezie/1747307/gandaci","illustrations",[],"authorRoles",[265],"red_card","currentCoverImage","timingToken","1773888231511.be98b41907d4e8d74d0d9ceea63aefe28cbc6005711070a03c1536944f1dab8b","hasAudio","audioRecordings",[],"canUploadAudioOwn","canUploadAudioAny","editorInfo",{"_152":137,"_276":115,"_277":278},"editorAction","oldstatus","","textAuthorMembruId","currentMembruId","actionData","errors"]

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (2)