Poezie
27.13
cutremur
1 min lectură·
Mediu
figurile de ceară-mi stăruie în minte
madama-ntunecată zâmbește perfid
în penumbra vizuinei ei din dinte...
plină de pânze fine,
aduse de departe
tesături ce-odată acopereau
sufletele moarte
care în noaptea roșie dănțuiau...
haotic
simt,
cum seva se scurge din mine
și uit,
plăcerea unei nopți de dragoste cu tine
mă zbat... nevrotic!
cred că e cutremur...
024.016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Fluerașu Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 56
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Fluerașu Petre. “27.13.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fluerasu-petre/poezie/158619/27-13Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FPCu totii asteptam cutremurul cel mare - sau poate unii dintre noi ne infricosam numai cand auzim acest cuvant...
Insa de multe ori, adevaratele cutremure sunt in sufletul nostru... Ideile pot reprezenta cutremure violente care ne poarta in vartejul lor...
Sper ca poezia mea reuseste sa va insufle spiritul acestui cutremur sufletesc...
Cu respect
Petre
Insa de multe ori, adevaratele cutremure sunt in sufletul nostru... Ideile pot reprezenta cutremure violente care ne poarta in vartejul lor...
Sper ca poezia mea reuseste sa va insufle spiritul acestui cutremur sufletesc...
Cu respect
Petre
0
Trairi adanci, exprimate destul de bine prin metaforele sugestive. Sunt totusi curioasa, ce te-a inspirat sa scrii aceasta poezie...?