Cum răsar himerele

Anii-s saci de sorcovele,

Iară viața — coș de fum;

Visele-s doar rândunele

Adormite-n cuib de scrum.

Idealuri efemere —

Le sădesc în chip de lut,

Sunt deșartele himere...

Vremea trece, eu sunt mut.

Graiul dus în țeluri moarte,

Inima oprită-n drum,

Fârtecat în val de soarte,

Nu-i viitor, e doar acum.

Nasc dorința care piere,

Pierd și sensul care-a fost,

Iar răsar multe himere!

Cu regret și fără rost...