Poem narativ
Jăratic vatra cuprindea; În cuie-s prinse rochii. Și-n gol rotea ea ochii, În valuri părul îi cădea. Lumina slabă pâlpâia în spuma dens-a nopții. Amarul gând al sorții, cu mâini plăpânde și-l
FNFlorina NedelcuDe unde vin ideile ?
Există colo sus în ceruri Sursa de idei din vremuri. Ce-i azi valabil, mintea vede, Creează, copiază, crede. Un vis avut e-un dar din stele Se-ascunde în simboluri grele; Un gând ce vine-i prins
FNFlorina NedelcuPrezent netrecător
Înalții brazi poteca o umbresc iar, Picioare mici și albe trec de-a lungul, Roșeți ce în obraji apar la gândul Strânsorii tremurânde cu mâini de var. Cu flori livada-i așezată-n rânduri, În
FNFlorina NedelcuEu sunt
Eu sunt mantra universului în formulă infinită, Sunt lumina cea din urmă ce-i aprinsă pe vecie, În văpaia vieții sale din ființa sa finită Limitată-n timpul nostru, c-apoi iarăși să învie. Eu sunt o
FNFlorina NedelcuCum răsar himerele
Anii-s saci de sorcovele, Iară viața — coș de fum; Visele-s doar rândunele Adormite-n cuib de scrum. Idealuri
FNFlorina NedelcuLa geam
Se-aud caii dinspre lanuri, Lucea seara în făclii, Lin e foșnetul din ramuri; Eu privesc la geam să vii. Sună apa lângă maluri, Păsări cântă poezii, Luna fuge sus pe dealuri; Eu zăresc la geam... tu
FNFlorina Nedelcu