De ce fugim?
De ce fugim când ne e bine? De ce fugim când noi iubim? De ce și azi? De ce și mâine? De ce mereu să tot fugim? Fugim de dragoste și bine, Fugim s-aflăm că am fugit, Fugim și azi, fugim și
FNFlorina NedelcuȚara mea
Țara mea e-o mândră floare, Mândră, zveltă, răpitoare, În culori de primăvară Și miros de coaptă vară. Țara mea e-o apă lină, Lină, dulce, cristalină, În nuanțe de albastru Ce se află-n mare
FNFlorina NedelcuLumea de dincolo
Un loc cu suflete și-un zeu sub semnul prigonirii din lumea omenirii, un loc cu-n singur dumnezeu. Și sunt case, sunt orașe, dar țesute-n energii animate zici că-s vii; șerpuite izvorașe. Cu
FNFlorina NedelcuPoem narativ
Jăratic vatra cuprindea; în cuie-s prinse rochii. Și-n gol rotea ea ochii, în valuri părul îi cădea. Lumina slabă pâlpâia în spuma dens-a nopții. Amarul gând al sorții, cu mâini plăpânde și-l
FNFlorina NedelcuDe unde vin ideile ?
Există colo sus în ceruri Sursa de idei din vremuri. Ce-i azi valabil, mintea vede, Creează, copiază, crede. Un vis avut e-un dar din stele Se-ascunde în simboluri grele; Un gând ce vine-i prins
FNFlorina NedelcuPrezent netrecător
Înalții brazi poteca o umbresc iar, Picioare mici și albe trec de-a lungul, Roșeți ce în obraji apar la gândul Strânsorii tremurânde cu mâini de var. Cu flori livada-i așezată-n rânduri, În
FNFlorina NedelcuEu sunt
Eu sunt mantra universului în formulă infinită, Sunt lumina cea din urmă ce-i aprinsă pe vecie, În văpaia vieții sale din ființa sa finită Limitată-n timpul nostru, c-apoi iarăși să învie. Eu sunt o
FNFlorina NedelcuCum răsar himerele
Anii-s saci de sorcovele, Iară viața — coș de fum; Visele-s doar rândunele Adormite-n cuib de scrum. Idealuri
FNFlorina NedelcuLa geam
Se-aud caii dinspre lanuri, Lucea seara în făclii, Lin e foșnetul din ramuri; Eu privesc la geam să vii. Sună apa lângă maluri, Păsări cântă poezii, Luna fuge sus pe dealuri; Eu zăresc la geam... tu
FNFlorina Nedelcu