Poezie
Taină
1 min lectură·
Mediu
Pe ploaie umblu liberă cu mine,
Dar simt pe umeri vântul ațipind,
Poate mai rece dacă te cuprind
De braț când viața pleacă și revine.
Mă simt o taină inimii ce-ți bate,
Un mic cusur că te neliniștesc,
Dar chiar și-așa atâta te iubesc
Că-ți pot trimite ploi adevărate.
Să stăm în ploaie uzi până la piele
Și să privim apusul gânditori,
De parcă ziua ne-a umplut cu flori
Grădinile în care dorm și ele.
Lipit de mine, vântule de vară,
Mă faci să simt că n-ai întârziat
Și luminată intru în păcat,
Fiindcă iubirea a-nceput să doară.
Florina Ladislau
012.764
0
Bogdan Nicolescu