Trecere

Simt în suflet duhul unei vâsle Care bate apele rămase Undeva în clipele frumoase, Auzind explozia prin pâsle. Parcă mă îndrept către iertare Când o rază vie mă străpunge, Mă rănește blând, apoi mă unge Cu-o petală proaspătă de floare. Vino iarăși să privim cum piere, Caldă și cuminte și cernită, Noaptea dintr-o stea închipuită, Când iubirea îți mai dă putere. Să-mi aștern o ramură pe față Înflorită, pură și senină Ca să facă veșnic rădăcină, Și să crească într-o dimineață. Florina Ladislau