Pășea semeț pe o cărare
O minte plină de păcate,
Dar cu idei alambicate
Orȃnduite în sertare
Mă-ntreb și-acum de ce salva
Ȋn folderul posteritate?
Pentru că se cunoștea pe ea,
O
După pedepse primite-n tăcere,
Rece, gândirea se-acordă cu viața,
Care-i oferă, pe gratis, plăcere
Fără de preț, că-i liberă piața!
Timpul bogat, fără oameni, trăiește?
Se pune acum
Duminica, ploia
Petrece-n fervoare,
La umbră de pom
Spălat pe picioare.
Umbrele deschise
În mâini încleștate
Apără cerul
De voci speriate.
Ilie, în carul
Cu roțile curbe,
Scrie
Muzica trezește-n mine
Multe pasiuni
Lumești,
Numai dânsa mă mai ține
S-ating porțile
Cerești.
În nopți lungi, plictisitoare,
Somnul nu vine
În pat,
Ploape grele, obositoare,
Peste ochii
Pe când eram copil
Acasă,
Într-un sătuc de munte,
Mi-a spus o babă
Grasă
Că o să am prea multe!
Speranța mea,
Fiu din popor,
Purtat cu vorba
De deștepți,
Va fi-nplinită
În viitor,
Ca
Zici că omul
Uneori
Cade repede-n
Sensibil,
Cotropit de reci
Fiori
Și-nclinări
Spre imposibil?
Agitându-se, -ntr-un fel,
Să nu cadă
În banal,
Se dezice chiar de el
Și de ce
Am cutreierat pământul lat
Să văd, să aud, să simt, să sap,
Să uit c-atâția filozofi mă bat
Cu îndoieli de care nu mai scap.
Să cânt, să sper, să am, să cer,
Iată dorințe ce nu se-amână
Și
De ce ești singură,
Surată!
Ce te reține
În arest?
Că penitența,
De-i calculată,
Nu te conduce
La ,,iubesc"!.
Ai devenit o sclavă
Pură
Toanelor tale
Permanente
Pe care le trăiești
Dincolo de cuvinte
Sunt poteci argintii
Pe care umblă gândurile
Pieptănând rațiunea
De amintiri neplăcute.
Sute de visuri
Iau poziția de drepți
Ca să nu-ți dai seama
Că te ucid îngerii.
Poți
Lasă-ți gândurile tale
Peste ape să colinde
Dorul tău, nebun-fierbinte,
Lâng-al meu să fie cale!
Frământarea, de te-ncearcă,
Dă-o încolo pe pustii!
Că te iubesc, și aș dori,
Inima…, tu mi-o
De ce iubești cu patimă femeia?
Pentru că are-n ea o frămâtare,
O frumusețe fină, ca orhideea,
Și-un ochi ce-ți fură orice apărare.
Fruntea ei plină de un adânc mister
Părul, liane lungi,
Sunt nopți
În care-s animat
De vise,
Vorbe
Și infinit,
De o Japonie
Ce m-a chemat
Și de gheișe
Ce vor să fiu servit.
Nu discutam
În japoneză,
Eram tăcut
Și
Mă miram
Cum de
Sunt cel ce mult am investit
Dragoste și ură-n efemer,
Acum bag seamă că-s falit
Eu, omul, pe lume pasager.
Dac-am adunat de toate,
Atât din laic cât din ceresc,
Sărac nu-s, te rog
Ambiția te-a ridicat
Ȋn scaun prea înalt?
Te miri și tu
Cum s-a-ntȃmplat
Să faci așa un salt.
Dar nu uita
Că ești un om
Care mănȃncă, bea,
Are nevoie
De toaletă
Și-apoi,
Interiorul meu e mut,
Niciun vis nu mă răsfață,
O insomnie m-a durut
Lăsându-mi semne-n față.
Să cred c-am fost când nu eram
Și nu aș fi acum când sunt,
Mi-e greu s-o fac și habar n-am
De
De ești călcat de o angoasă
Ce nu te lasă să trăiești,
Fii calm! Că lumea nu te lasă,
Ea te îndeamnă să greșești.
Nu ține-n brațe doar iluzii
Ce-ar fi adâncul tău secret,
Căci vei trăi în
Atâtea mii de ani s-au chinuit,
Minți rătăcite, în ceasloave,
Să definească pe Cel iubit,
Care-i ierta pentru brașoave.
L-au scăldat în zeci de cuvinte
L-au botezat cu apa de la râu,
Și,
E cineva curios
Să privească
Mai adânc
Într-un zăpăcit
Timid,
Care plânge ca un țânc
Când observă,
La-ntâmplare,
Că o sevă are
Gust?
Dacă da,
Atunci e sigur
Că ceva se pregătește
În
Copile,
Tu îi datorezi
Părintelui tău
Viața
Și nu așa cum crezi
Când îi întorci
C-o strâmbătură
Fața.
Dacă-ți faci
Societate
Doar c-un câine
Și o plasmă,
Ai o lipsă
Măi, copile!
Nu
Privesc în gol,
Nepăsător,
Cum viața fin petrece
Cu mine
Și cu alții,
Cu dânsa
Dacă vrei,
Fără să bag de seamă
Că vremea care trece
La pieptul ei
Mă cheamă.
Și fi-voi legănat
De
Te-arunci pe pat
Să dormi
Și-atât.
Nu simți că ieși
Din vreme
Și timpul ăsta, așa urât,
Îți pune viața-n cleme.
Să schimbi ceva
Dintr-un trecut
Sărac
Nu poți,
Dar poți să
,,Nimic nu se pierde
Nimic nu se cȃștigă
Ci totul se transformă”.
Cȃt adevăr cuprinde
Această lege simplă
Care mi-a dat și mie formă.
Căci dacă existența
Mea
N-ar fi conformă
Cu
Vraja vieții-n nori se scaldă stingând fluxul multor veacuri
Înecate-n echivocuri fără chip și fără leacuri
Doar pulsația culturii, cotropind măriri sărace,
Mai purifică fiorul ce-n suspin adesea
Ai împărțit
Bucăți de timp
Cu tine,
Cel ce încă mai pretinzi
C-ai fost pe muntele
Olimp
Să afli taina
Din oglinzi.
Bucata ta de timp
Pierdut
Fumegă des
Și apăsat,
Sterilizând