Florin Rotaru

nea Ioane

Dacă îmi dai, așa cum zici,
Apreciez și nu fac fițe
Că și eu, nene,-admit aici,
Mai am vreo două-trei șuvițe

Acuma, într-un mod pripit,
M-acuzi c-ades m-am afumat
Dar cum gândești c-am reușit
De-atâția ani te-am suportat

Această intervenție este urmarea comentariului lui Cornel Rodean și îi răspund pentru că mă vizează și pentru că suntem între prieteni. În opinia mea este cel puțin neelegant ca un comentator să se refere lapidar, în două fraze, la textul din pagină dar să aloce o atenție sporită altor comentarii, fie ele și neserioase. În opinia mea, subliniez din nou, această atitudine seamănă tare mult cu băgatul în seamă de dragul băgatului în seamă. Pe de altă parte, așa cum ne este cunoscut tuturor din regulamentul agoniei, există editori care pot aprecia un comentariu off topic și îl pot încadra ca atare. Apreciez atitudinea lui Vali Slavu referitoare la acest subiect. Mai mult decât atât, din câte cunosc eu, dacii priveau fenomenul morții într-un fel foarte propriu – se veseleau, râdeau și petreceau când unul dintre ai lor trecea la cele veșnice. Înțeleg că momârlanii sunt coborâtori din daci și probabil că nu le este foarte străin acest obicei așa cum de altfel și textul subliniază:
„La priveghiul unei persoane vârstnice, tristețea nu este așa mare, iar cei tineri sunt nerăbdători să joace „Puricelul”. E destul ca unul să dea tonul la „Învârte-te, puricel!” ca atmosfera să se transforme într-una de petrecere.”
Cornele, eu când văd pe câte unul reticent la râs, la umor în general, fie acest umor și de factură grosieră, să zicem, mi se deșteaptă sentimente vechi de pe vremea când până și râsul ne era interzis. Îmi aduc aminte de secretarii de partid din școala militară care nu admiteau nici măcar un subtil zâmbet de vară pe fețele noastre, ale elevilor din bănci, atunci când ne erau prezentate tezele tovarășului. Și abia acum îmi piere orice poftă de râs.

Mărturisesc, mă-nvârt pe-aici,
Cobor la vale, urc la deal,
Dar n-am văzut prin preajmă nici
Picior de intelectual

La mulți ani sărbătoriților!!!

De când te știu ai fost invidios,
Nu poți să-ți ții și tu o clipă fleanca,
Nu ai respect de artă, de frumos
Și fetei i-ai făcut arșice... tanka

De când te știu ai fost invidios,
Nu poți să-ți și tu o clipă fleanca,
Nu ai respect de artă, de frumos
Și fetei i-ai făcut arșice... tanka

:)

Am aruncat o undiță-ntr-o doară
Să văd și eu pe-aicea dacă mușcă
Și din adâncuri, iată, se-arătară
Obleți și GuPI, într-un cuvânt - plevușcă

cineva trebuie să „mă pună la treabă”
(Loredana)


La treabă să te pun aș încerca
Și sunt convins c-ai fi apreciată,
Că ai talent și mulți te-ar remarca,
Dar legea nu e încă adoptată...

:)

\"Nu ai ce să riști, ești mort, oricum…
După mine!\"
(Vali Slavu)

Sunt tip cu maniere elegante
Căci dascălii m-au învățat de bine
La doamne să le dau întâietate
Deci... după tine!

De ziua ei m-a invitat
La tort, dar mi-a părut ciudat
Că pe felia, altfel mare,
Avea aprinsă-o lumânare

\"Ai mei își dorm somnul de veci în livada din spatele casei.\"
(Vali Slavu)

De romantism când dă dovadă
Și te invită prin livadă
E bine s-o refuzi pe dată
De-o vezi în mână c-o lopată

să vă povestesc eu ce necazuri am avut când a trebuit să-mi internez soacra:

Mă-nvârt de-o oră prin spital,
Găsii bufetul, Chirurgia,
Laboratorul principal,
Dar unde-i Eutanasia?

Îmi plac personajele tale din ce în ce mai mult. Mă intrigă doctorița asta. Mai, mai că mi-aș rezerva un loc în azilul tău, numai să nu ridice ăștia vârsta de pensionare, că dacă ajung ca Mitică atunci niciun folos...
Dacă permiți o idee, mă gândeam că ar fi interesant ca acțiunea să se desfășoare pe mai multe planuri, poate două sau trei. Asta ar implica și alte personaje. Așa, ca pastile scurte, cum ni le servești,sunt foarte ok, dar puse cap la cap parca ar fi cam lineară acțiunea. Oricum, ceea ce susține această scriitură și face deliciul cititorilor este dialogul spumos, presărat cu mult umor care deja curge firesc, neforțat și necăutat neapărat. Părerea mea.

Că știu, că nu, eu mă implic
Iar tu - corect - te poți calma
Că de m-oi încurca un pic
Poți s-o pui tu, cu mâna ta.

De tine, orișicât aș vrea,
Observ că nu e chip să scap;
Mai supără-mă tu c-așa
Îți trag o virgulă în cap...

La tine-au năvălit cu mari, cu mic,
Cu lupe, microscoape, de departe,
Dar n-au văzut, Abele, mai nimic,
Nici la mansardă nici în altă parte

Fă, Doamne, ca pe amândoi
Să-i văd în talpă cu un ...cui

\"Așa da, l-ați luminat\"
(abelu)

Cu bâzâitu-ți de bondar
Vrei să mă-nțepi, însă nu ține
Că eu și-atunci când n-am habar
Sunt mai la subiect ca tine

binevenite precizările, altfel habar n-aveam despre ce vorbim...

nu-i rea, îmi place ideea. Dar am o singură observație - hoțul ăla care se crede deținut politic, ar trebui întâi băgat la bulău, nu crezi? Din epigrama mata nu prea reiese...