Florin Rotaru

A fost odată, mai demult, când țara Nu o lovise încă aviara Nici cinci-en-unu, zika, varicela, O gâscă pisăloagă, zisă Bela. Se povestea de mândra zburătoare Că nu ar fi așa, ca orișicare, Și

Mult onorate doamne, Distins auditor! N-aș vrea să plictisesc, să fiu obositor, (Că-mi zice și nevasta, când stau să o ascult, Că o mai oboseam – dar se-ntâmpla demult) Deci, dragii mei

1. Părinții mei m-au educat, Mi-au șlefuit de mic cultura; Ea-n trei ședințe m-a-nvățat Să mușc, să scuip și să casc gura. 2. Mă-ntind pe spate c-un suspin, Încerc să fiu băiat

M-a părăsit iubita mea Rupând relația în grabă Când s-a convins că pentru ea Aveam o slăbiciune... slabă

Toamna asta prelungită Ne afectează din plin, Unii facem laringită Alții suferim de spleen. Nenea Jupp de-o vreme-ncoace S-a vârât în ascunziș, Precum știuca cea rapace Ne pândește din

Se-ntoarce-n zori, cu conștiința trează Unde-l așteaptă soața sa frumoasă; Două bătăi prezența-i semnalează: Una în ușă și a doua-n casă

Bunicul meu iubit a decedat, Sunt șapte ani de când l-am îngropat Și chiar de-aș vrea să-l uit eu n-am să pot Că-l văd mereu... pe listele de vot.

Privesc în depărtare la soarele în ceață, o fi de la mâncare ori am în ochi albeață? Aș vrea să fiu o știucă halind scoica ta vie departe de rechinii cinând în agonie Îi simt pândind

Aseară, să vedeți ce întâmplare, O tipă tinerică și frumoasă Bătea la ușa mea cu disperare, Dar n-am lăsat-o nicidecum... să iasă.

Pe Calimero îl vom citi curând la \"postume\", Horea nu e nici el într-o dispoziție prea fericită, Mișu și-a scris deja vreo două testamente, de nea Genu nici nu vreau să mai amintesc. Ce-aveți,

Mi-a spus bunica într-o noapte, Pe când eram copil, că dacă Mi-e poftă de-un pahar cu lapte Nu-i necesar să-mi iau o vacă. De sfatul ei eram flămând Și cum stăteam noi amândoi, Mi-a povestit

Mica sirenă fermecată Ce inima mi-a prins în clește Era nițel cam supărată Că rămăsese fără... pește.