Florin Rotaru
Verificat@florin-rotaru
ofițer, București membru UER
Și tare-mi e c-o să-ncasați bătaia
Din întâmplare dacă-apare aici
Apărătorul soacrelor - Tataia
Pe textul:
„De prin casă" de Florin Rotaru
(constată, cu o umbră de regret, nea miloș)
Te înțeleg, nea Miloș, tată,
S-o vezi de-o vorbă, de-un cuvânt
Sau alte lucruri agățată
Și legănată-un pic de vânt...
Pe textul:
„De prin casă" de Florin Rotaru
(Petrică)
Observ la tine un tipic:
Atunci când n-ai prea mult de spus
Dar vrei să te remarci un pic
Te-agăți de lucruri de mai sus
Pe textul:
„De prin casă" de Florin Rotaru
- Bine, Doamne, pe mine, care viața toată am tras din greu și mi-am văzut de treabă, nu mă primești în Rai, pe când acestui bețiv îi deschizi poarta. E corect?
La întrebarea omului se aude un glas:
- Păi bețivul de câte ori dădea pe gât un pahar zicea „Doamne Ajută!” pe când tu, de fiecare dată când te loveai cu ciocanul peste degete, spuneai „Dumnezeii mă-ti!”. Așa că...
Pe textul:
„Băutorul credul" de Goea Maria Daniela
(îl amenință Loredana pe credulul de Petrică)
Cu Lore în bucătărie
Viața nu pare-așa posacă,
De bine, Petre, să îți fie
Și sper din inimă să-ți coacă
Pe textul:
„Băutorul credul" de Goea Maria Daniela
Petrică, ești dovada vie
(E-o constatare amicală)
Că ne mănânc-o sărăcie...
Cum i-a zis el? Conceptuală
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Să auzim de bine, vorba Icăi.
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
M-am dat la ea acum o lună
Și, dacă tu ne spui că-i răul,
Cu mine-a fost destul de bună.\"
E firea ei, așa, miloasă
Și-afirm aicea, ca dovadă,
Că mai mereu aduce-acasă
Câte-o potaie de pe stradă
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
\"Pepelea, zău, chiar mă dorea,,
Da\'-l respinsesem eu pe el,
Motivul? -cum să-ți spun- avea
Un cui prea mic și subțirel.\"
Vorbim de cuie, de piroane,
Precis ajungem la ciocane
Și-mi e c-ajung cu dumneata
Să-mi dau cu tesla undeva
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Nu cred că ești răutăcioasă,
Dar ce-am greșit și ce-am făcut
Să te primesc la mine-n casă
Când nici Pepelea nu te-a vrut?
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Deschide ușa larg, Florine,
Și lasă-mă să-ți intru-n casă,
Apoi... să auzim de bine!\"
(mă ispitește Ica în plin Post)
Mă-mbii cu vocea ta mieroasă
Să te primesc, să-mi intri-n casă,
Dar, dragă Ica, sunt pățit,
Cum crezi că m-am căsătorit?
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
supărarea-i mică,
e de-a dreptu\'
floare la ureche !
(mă provoacă nea Aurel)
Vorbești (și nu la întâmplare)
De flori, urechi, de supărare
Și nu doresc să mă acund
Dar nu’ș ce dracu’ să-ți răspund
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Râvnește des la bunul tău
Înseamnă, domnule Florin,
Că ai o soață bună \"rău\"
(concluzionează, pe bună dreptate și cu o urmă de invidie, Liviu Nanu)
O știu prietenii, străinii,
Nu pot să spun că nu-i așa,
E foarte bună cu vecinii,
De muscă e nițel cam rea
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Să nu te superi, măi Florine,
Pe-acel vecin afurisit;
Căci după \"rău\" urmează \"bine\"
(mă consolează Ica)
Se duce răul și ce dacă?
Apare altul, și mai rău,
Dovada e mai sus, că iacă:
Veni acum catrenul tău
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Fata asta nu glumește
Și de-ncerci ceva ai cere,
Soțul ei te pugilește.\"
(își exprimă nea Mitru îngrijorarea)
Eram copil, un derbedeu,
Boxam în ring cred că la “pană”
Și cu amicii de liceu
Mă antrenam în port. Pe dană.
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Miclăuș și Ion Cuzuioc, mulțam de trecere.
p.s. și de ce ai fi atât de devastată dacă m-ai irita cu ceva?
:)
iar despre soțul tău:
Ne duci ca pe copiii mici
Dar eu nu cred ce debitezi:
De-ar fi un pugilist, cum zici,
Ai ști mai bine să-ncasezi
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
Că animale va salva
Și-un dobitoc tot a salvat
(Fiindcă nu s-a măritat)
Pe textul:
„Răutăți" de Florin Rotaru
(Și ca Petrică-or fi destui)
Dar mă-ntreb oare ce o face
De Ziua Mamei? (Mama lui)
Pe textul:
„Unde greșesc?" de Gârda Petru Ioan
Văd autorul, văd și drama,
Privesc în față, într-o parte,
Privesc... Dar nu văd epigrama.
Pe textul:
„Viziune de ansamblu" de Goea Maria Daniela
Iar dacă vei zvârli cu ea
Mai bine-ar fi să mă omoare
Că poate astfel, cartea ta,
Va căpăta, în timp, valoare
Pe textul:
„Despărțire amiabilă" de Gârda Petru Ioan
