Pantomima iubirii

Din punct de vedere stilistic este o poezie reusita, in special datorita numeroaselor metafore. Prin ele se obtin intr-adevar efecte deosebite, creand o imagine oarecum onirica, oarecum paradiziaca, si in orice caz, plina de senzatii.
Pe de alta parte ar fi si niste detalii ce strica putin \'forma finita\' a poeziei.
In strofa a treia de exemplu cauti o rima prin \"s-o crezi\", dar pare fortata si ne la locul ei. In plus versul \"În joc, în strop cu strop, din loc- iubirea\" m-a lasat cam in ceata. Poate imi explici tu ce-ai vrut sa spui cu acel vers.
Mai departe, versul \"Neregăsirii-naripate-n-sărutare…\" strica tot ritmul si parca nu se leaga de restul strofei.
O alta observatie ar fi ca in acest \'acces\' de metafore apare si o fata negativa, si anume par usor ingramadite, este ca un surplus de figuri de stil ce ingreuneaza fluiditatea versurilor si descifrarea intelesului poeziei (bine, chiar in conditiile in care o astfel de poezie nu are un inteles anume, ci este mai mult un \'tablou\').
Este senzatia ca la un moment dat toate aceste figuri de stil incurca si te incurca, asa incat poate trebuia sa fi ceva mai temperat in utilizarea lor :)
Oricum, pe ansamblu este o poezie buna, si apreciez faptul ca ai incercat macar sa-i dia o forma clasica :)

Uneori poate fi interesant pentru un poet sau pentru un pseudo-poet, sa se intrebe ce doreste sa exprime, sa transmita, sa dezvaluie intr-o poezie. De multe ori opere reprezentative se comenteaza la modul “Prin aceasta poezie/roman/etc autorul doreste sa transmita, dezvaluie pasiunea sa pentru, etc.”. eu cand scriu nu doresc sa-i tranmit cititorului ci doresc sa imi “dezvalui” in primul rand mie. Foarte rar se intampla ca intentiile autorului sa coinida cu perceptia cititorului. Destul de rar se intampla ca perceptia cititorului sa fie in asentimentul scriitorului, si inca si mai rar, din pacate, cititorul este in stare sa patrunda esenta si mesajul operei comentate. Din fericire, insa, cititorul/comentatorul are un rol valorizator asupra operei studiate. Comentariile includ aspecte semnificative, geniale uneori, la care scriitorul nu s-a gandit nici macar pentru o clipa. Poate ca intelesul pe care il gandeste un autor la un moment dat este infinit mai sarac fata de semnificatiile atasate de posteritate operelor respective. Cum s-ar putea defini, oare, valoarea ? Valoarea unei opere are atat un aspect obiectiv- relevat de calitatea stilistica, intelectuala, varietatea si profunzimea ideilor, talentul narativ al autorului, etc - precum si un aspect profund subiectiv- care duce, uneori, pana la cenzurarea intelectuala, morala, religioasa, etc, a unui stil/ scriitor, pe criterii mai mult sau mai putin juste.
Din punct de vedere subiectiv poti considera orice. Mi-ai semnalat o serie de “detalii ce strica putin \'forma finita\' a poeziei” . Modul in care am inteles eu aceasta poezie ma face sa te contrazic. Acel “s-o crezi” nu este fortat ci completeaza senzatia de joc senzual, de sexualitate ludica, iubirea aceea descompusa in tachinare si dorinta in care importanta este relationarea. Intreaga strofa a treia graviteaza in jurul acestor senzatii si aceasta este interpretarea mea subiectiva de autor.
“ \"În joc, în strop cu strop, din loc- iubirea\" m-a lasat cam in ceata ” – Cosmin

Ei.. ce spuneam mai devreme de cea de-a treia strofa… este vorba de un joc in care iubirea pare sa se fragmenteze in gesturi, priviri, atitudini, expresii, etc. Exista si acea tachinare : “din loc-iubirea” care face jocul mai incitant, iar iubirea mai spontana, nesigura, incitanta…

“ \"Neregăsirii-naripate-n-sărutare…\" strica tot ritmul ” – Cosmin

Nu consider. Depinde si de felul in care citesti si de modul in care percepi sensurile



Imi semnalezi un “surplus de figuri de stil ce ingreuneaza fluiditatea versurilor si descifrarea intelesului poeziei” . Da, cu siguranta ai dreptate. Nu e neaparat o poezie foarte usor de citit si de inteles. Nu asta mi-am propus si nu asta am simtit. Am urmat cursul sentimentelor si trairilor iar fluiditatea versurilor depinde foarte mult de disponibilitatea cititorului si modul sau personala de a percepe semnificatiile si temele acestei poezii.

Este una din poeziile deloc tipice pentru mine- depre iubire- in care am redat dincolo de rigorile de versificatie ceea ce am simtit. Faptul ca am reusit sa dau o forma clasica acestei poezii ma bucura intrucat eu consider ca tema iubirii este cel mai bine abordata in sens clasic- si ma refer strict la poezie.